Advertise Here

Despre infertilitate, despre cum o putem invinge, despre femei si minunile lor

- Another Blogger Blog's


Problemele ciclului menstrual: cheagurile de sange, modificarile de culoare si de consistenta
Daca sangele menstrual variaza ca si culoare si consistenta de-a lungul ciclului este foarte posibil sa fie vorba despre un ciclu menstrual normal. Totusi pot exista perioade cand modificarile culorii, schimbarile consistentei sau aparitia de cheaguri pot indica diferite tulburari ale menstruatiei. In pofida faptului ca va puteti simti jenate sa intrebati medicul in legatura cu tulburarile menstruatiei, este deosebit de important sa purtati o discutie cu acesta legat de orice aspect va ingrijoreaza.

Ce se intampla in timpul menstruatiei si cat de mult dureaza o monstruatie normala?

Pe parcursul ciclului menstrual (ciclul menstrual fiind perioada de timp dintre doua menstruatii), stratul care captuseste la interior uterul se ingroasa pentru a se pregati pentru o eventuala sarcina. Apoi, in timpul menstruatiei, organismul elimina acest strat intern, impreuna cu o cantitate de sange. Volumele de sange si fluide pierdute se situeaza intre 4 si 12 lingurite pline la fiecare menstruatie.

Ciclul menstrual normal dureaza 28 de zile. In cazul unor femei insa ciclul menstrual poate dura doar 21 de zile, in timp ce in cazul altora poate dura pana la 35 de zile. O menstruatie normal dureaza intre doua si sapte zile. Durata medie a unei menstruatii este intre trei si cinci zile.

Sunt cheagurile de sange sau sangele menstrual ingrosat neobisnuite in timpul menstruatiei?

Multe femei au cheaguri de sange in sangele menstrual din cand in cand. Cheagurile pot varia ca si culoare de la rosu aprins la brun-maroniu. Deseori, aceste cheaguri sunt eliminate in ziua cu scurgerea menstruala cea mai abundenta.

Organismul femeii produce in mod normal substante cu rol anticoagulant pentru a mentine sangele menstrual subtire si a preveni formarea de cheaguri. Daca menstruatia este insa abundenta si foarte rapid eliminata, substantele anticoagulante produse de catre organism nu mai au timp sa actioneze, ceea ce duce la formarea de cheaguri. Daca aveti cheaguri abundente sau mai mari decat un banut este indicat sa consultati un medic ginecolog pentru a exclude orice afectiune care ar putea cauza o menstruatie anormala.

Este normal ca sangele menstrual sa aiba o consistenta mai groasa si o culoare mai inchisa?

Uneori puteti observa ca sangele menstrual capata o culoare mai inchisa, devenind brun-inchis sau chiar negru, mai ales odata cu sfarsitul menstruatiei. Aceasta schimbare de culoare este normala. Ea apare cand sangele nu este proaspat, mai ales in cazul in care nu este eliminat rapid din organism. Ingrosarea temporara a sangelui menstrual nu este neaparat un semnal de alarma. Totusi, o crestere a consistentei sangelui menstrual care apare la fiecare menstruatie poate indica necesitatea unui consult medical si a unor analize pentru masurarea cantitativa a elementelor figurate ale sangelui (numararea celulelor din sange).

Multe femei se obisnuiesc cu menstruatiile abundente sau cu consistenta crescuta, ajungand sa le considere normale. De-a lungul timpului insa, menstruatiile abundente si consistente pot conduce la anemie, ducand la aparitia senzatiei de slabiciune sau a oboselii. Ori de cate ori simtiti ca ceva nu este in regula cu menstruatia, este indicat sa consultati un medic ginecolog.

Ce anume cauzeaza problemele menstruatiei?

Modificarile culorii sau grosimii sangelui menstrual sunt de cele mai multe ori normale. Totusi, exista cateva afectiuni care ar putea cauza aparitia de cheaguri anormale sau ar putea conduce la modficari ale culorii sau consistentei sangelui menstrual. Retineti, orice aspect care va ingrijoreaza trebuie discutat cu medicul dumneavoastra.

Afectiunile incriminate includ: 

- Pierderea sarcinii (avortul spontan). Pierderea unei sarcini poate duce la eliminarea de cheaguri sau fragmente de tesut. Daca sunteti insarcinata, este indicat sa va adresati de urgenta unui serviciu medical in cazul in care observati sangerari excesive sau cheaguri;
- Fibroame uterine. Numite si fibromioame, acestea sunt tumori benigne ale uterului, care se formeaza in cavitatea abdominala. Fibroamele nu cauzeaza intotdeaua simptome, dar deseori femeile care au fibrom uterin pot observa sangerari menstruale mai abundente decat de obicei. Daca suferiti de aceasta afectiune, este posibil sa observati si eliminarea mai multor cheaguri decat inainte de formarea fibroamelor uterine;
- Modificarile hormonale. Organismul feminin se bazeaza pe echilibrul delicat dintre hormonii estrogen si progesteron. Acesti hormoni regleaza productia si eliminarea stratului interior al uterului, strat despre care am amintit anterior. Cand acest echilibru fin este tulburat poate aparea un strat intern uterin foarte gros. Aceasta ingrosare a stratului intern al uterului cauzeaza o sangerare mai abundenta decat de obicei si de asemenea poate duce la formarea de cheaguri in sangele menstrual cand acest strat este eliminat.

Modificarile hormonale pot aprea in mai multe circumstante, precum: 

- menopauza;
- modificarile semnificative ale greutatii corporale;
- reactii adverse ale unor medicamente, incluzand aici cortizonul si steroizii;
- uterul marit. Daca uterul, ale carui dimensiuni cresc pe parcursul sarcinii, nu isi revine la dimensiunile initiale, poate ramane permanent marit. In cazul unui uter marit, sangele menstrual poate stagna in cavitatea uterina si in acest caz se pot forma cheaguri, sangele se inchide la culoare si menstruatia poate avea o consistenta crescuta;
- obstructia in eliminarea sangelui menstrual. Orice obstacol ce jeneaza sau blocheaza curgerea sangelui menstrual din uter prin colul cervical si vagin poate cauza modificari ale culorii si consistentei menstruatiei si aparitia de cheaguri. Curgerea poate fi afectata de polipi benigni sau poate fi incetinita in preajma menopauzei, cand canalul cervical se micsoreaza pe masura ce nivelul de estrogeni scade;
- Adenomioza sau endometrioza. Aceste afectiuni apar cand tesutul care formeaza stratul intern al uterului apare si in alte locuri unde nu se gaseste in mod normal. In endometrioza, acest tip de tesut se dezvolta in afara uterului, in timp ce in adenomioza el se dezvolta in interiorul muschiului ce constituie peretele uterului. Ambele afectiuni pot conduce la aparitia de menstruatii anormale si abundente, putand aparea formarea de cheaguri sau ingrosarea sangelui menstrual.

Cum se pot diagnostica problemele sangerarii menstruale?

In functie de simptome, medicul poate cere efectuarea unor teste care sa determine cauza problemelor aparute in cazul sangerarilor menstruale. Aceste teste pot include:
- Ecografie vaginala. Acest test utilizeaza undele sonore pentru a realiza o imagine a interiorului vaginului si al uterului;
- RMN. Aceasta tehnica neinvaziva poate furniza o imagine a diverselor formatiuni aparute, precum fibroamele uterine, care pot contribui la modificarile sangerarii menstruale;
- Analize de sange. Medicul poate recomanda niste analize ale sangelui pentru a stabili daca sangele are o capacitate normala de coagulare. Aceste analize pot depista si o eventuala anemie sau o lipsa de fier, ambele putand fi urmarea unor pierderi mai mari de sange menstrual;
- Biopsia. Aceasta procedura consta in recoltarea de catre medic a unei mici bucati de testut de la nivelul stratului intern al uterului, urmand a fi analizata ulterior cu ajutorul microscopului;
- Dilatarea si chiuretajul. Aceste tehnici presupun dilatarea uterului astfel incat chirurgul sa poata recolta o parte din stratul intern al uterului. Aceasta procedura reduce sangerarile menstruale si permite obtinerea de tesut pentru analize ulterioare.

Cand trebuie sa consulati un medic pentru problemele legate de sangerarea menstruala?

Rareori problemele sangerarii menstruale sunt cu adevarat grave. Pierderi semnificative de sange pot aparea deseori, si frecvent ele trec neobservate. Trebuie insa consultat medicul daca apar oricare dintre urmatoarele simptome:
- oboseala;
- ameteli;
- paloare;
- daca patul unghial este palid, in loc sa fie roz;
- menstruatii neregulate sau sangerari frecvente intre menstruatii.
Anemia poate fi usor diagnosticata prin analize simple de sange. Administrarea de suplimente cu fier conduce la ameliorari semnificative ale anemiei, in cazul majoritatii femeilor.
Informatii generale
AMH – membru al familiei factorului de transformare a cresterii β (TGF-β), denumit si substanta inhibitorie mülleriana – a fost studiat in principal pentru rolul sau de reglare a diferentierii sexului masculin in perioada embrionara. Astfel, hormonul produs de catre celulele Sertoli ale testiculului fetal induce regresia ductelor műlleriene, elementele primordiale ale tractului reproductiv feminin, si prin aceasta contribuie la dezvoltarea normala a organelor genitale masculine.
La fetii de sex feminin lipseste AMH, ceea ce duce la dezvoltarea organelor genitale interne feminine. O data cu inceperea pubertatii, AMH, la fel ca si inhibina B, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor de crestere din ovar si nu de catre foliculii primordiali, nici de catre foliculii antrali in faza finala de crestere (aflati sub reglarea directa a FSH). Datorita exprimarii specifice la nivelul celulelor stratului granulos din foliculii de crestere neselectionati (foliculii primari si secundari potential fertili), AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene.
AMH exercita un efect inhibitor atat asupra recrutarii foliculilor primordiali cat si asupra raspunsului foliculilor de crestere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul in care se exercita controlul hormonal al secretiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale si umane au aratat ca in absenta AMH foliculii primordiali sunt recrutati cu o rata mai mare, astfel ca rezerva acestora se epuizeaza prematur, iar ciclul menstrual se intrerupe la o varsta mai tanara. Pe de alta parte, pe baza nivelului FSH scazut in prezenta unui numar mai mare de foliculi de crestere, s-a formulat ipoteza ca, in absenta AMH, foliculii sunt mai sensibili la actiunea FSH. AMH atenueaza cresterea activitatii aromatazei FSH – dependente si exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra sensibilitatii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol in procesul de selectie. Se crede ca fiecare folicul prezinta propriul prag pentru concentratia FSH, care trebuie depasit pentru a facilita selectia acestuia. O expresie AMH scazuta la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii sa-si continue cresterea si sa ovuleze in ciclul urmator.
O data cu inaintarea in varsta nivelul AMH scade continuu la femei in corelatie cu rezerva functionala ovariana. Scaderea sa este semnificativa cu cativa ani inainte de o crestere evidenta a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a caror fertilitate este in scadere si poate oferi indicatii asupra tranzitiei catre menopauza in urmatorii 4 ani.
Rolul AMH ca semnal periferic al marimii rezervei de foliculi in crestere poate avea avantaje importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmeaza tratamente pentru infertilitate imbatranirea ovariana se caracterizeaza printr-un raspuns scazut la administrarea exogena de gonadotropine si la o sansa redusa de a obtine o sarcina. Identificarea corecta a persoanelor care prezinta o rezerva ovariana redusa si astfel un raspuns slab la tratamentele de stimulare este importanta, pentru a evita  ca acestea sa fie incluse inutil in programele de fertilizare in vitro. Pe de alta parte, evaluarea rezervei ovariene prezinta utilitate la pacientele care sunt in mod normal excluse din aceste programe datorita varstei inaintate.
Cateva studii au aratat ca AMH este un marker foarte bun pentru a stabili raspunsul ovarian in cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinarile hormonului in faza foliculara precoce (ziua a 3-a a ciclului menstrual) intr-un grup de paciente neselectionate au aratat ca nivelurile AMH sunt mai mici la pacientele cu raspuns ovarian slab in comparatie cu cele cu raspuns normal, raspunsul ovarian fiind definit ca numarul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea ca nivelurile serice ale AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali inaintea tratamentului si cu numarul ovocitelor recuperate ca urmare a stimularii ovariene.
Absenta controlului AMH de catre FSH a fost confirmata atat la om cat si la animale, sugerand faptul ca hormonul actioneaza mai degraba ca un factor paracrin decat ca unul sistemic si nu face parte parte din circuitul feed-back negativ in care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o doza unica mare de  agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determina o crestere a productiei de FSH si LH endogene nu afecteaza nivelurile serice AMH. Intr-un mod similar, in sarcina AMH ramane constant, acesta nefiind influentat de statusul gonadotropinelor, reflectand doar populatia foliculara.
Pe langa rolul sau de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante si in patologia ovariana, respectiv in sindromul ovarelor polichistice. Desi acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestari clinice si caracteristici biochimice, o anomalie comuna este reprezentata de perturbarea selectiei foliculului dominant cu anovulatie consecutiva. Acest mecanism de selectie deficitara conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la productia AMH. S-a formulat ipoteza ca la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei ar putea fi scazuta datorita faptului ca foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhiba de asemenea activitatea aromatazei, sugerand ca acesta contribuie la severitatea acestui sindrom.
Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezinta obezitate, rezistenta la insulina si hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulina sunt in parte responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul cu medicamente care reduc nivelul de insulina (de exemplu, metformin) si afecteaza astfel indirect productia de androgeni poate avea efecte favorabile.
In concluzie, nivelurile serice AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali; prin extrapolare se poate considera ca acestea reflecta marimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei ovariene prezinta importanta atat pentru clinicile de fertilizare in vitro cat si pentru orice pacienta care se adreseaza specialistului in vederea evaluarii potentialului de fertilitate.
Recomandari pentru determinarea AMH
-evaluarea potentialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflecta statusul ovarian (se coreleaza cu numarul foliculilor antrali, ca si nivelurile de inhibina B din ziua a 3-a a ciclului menstrual); spre deosebire de FSH si inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezinta variatii ciclice, astfel incat proba poate fi recoltata in orice zi a ciclului menstrual;
-evaluarea fenomenului de imbatranire ovariana: nivelurile bazale scazute de AMH semnaleaza o rezerva ovariana redusa asociata cu raspuns slab la tehnicile de fertilizare in vitro;
-valoare predictiva asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezinta valoare predictiva asupra instalarii perioadei de tranzitie catre menopauza;
-evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute in sindromul ovarelor polichistice si pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de extindere a acestei afectiuni.
Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate).
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.
Volum proba – minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.
Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati.
Metoda ELISA
Valori de referinta  
 -femei de varsta fertila: 1-8 μg/L
 -postmenopauza: <0.4 μg/L
 -barbati adulti:1.5-4.3 μg/L.
Interpretarea rezultatelor
Valorile cuprinse intre 0.4-1.0 μg/L indica o rezerva functionala ovariana redusa si un raspuns slab la stimularea ovariana. Pacientele cu valori AMH scazute necesita doze mai mari de rFSH fata de cele cu niveluri crescute/normale.
In cazul valorilor <0.4 μg/L functia ovariana este in mod evident redusa.
Valorile crescute (>8 μg/L) pot fi un indiciu de sindrom de ovar polichistic. Sub terapie cu metformin valorile pot inregistra scaderi pe termen lung.

Sarcina este un maraton de 40 de saptamani


Sarcina este inceputul unei calatorii incredibile si, pentru ca ne dorim sa fim alaturi de tine de-a lungul ei, venim cu informatii si sfaturi pentru fiecare pas pe care trebuie sa il parcurgi.

Suntem alaturi de tine inca de la inceput: discutam despre teste de sarcina, semne si simptome, ecografii, greutate, nutritie, siguranta in sarcina, schimbarile care au loc, ghid de sarcina pe saptamani, complicatii si afectiuni, pregatirile pentru nastere, maternitati si nume de copii.




Testele de sarcina, probabilitate sau siguranta?
Simptomele de sarcina te pot induce in eroare foarte usor. Unele femei experimenteaza foarte multe din aceste simptome, iar altele foarte putine. Daca incerci sa iti dai seama care sunt simptomele de sarcina si vrei sa stii sigur daca esti insarcinata sau nu, cel mai bine este sa te informezi si sa pui cap la cap toate simptomele pe care le ai. Cu cat ai mai multe cu atat este mai posibil sa fii insarcinata.

Ghidul tau de sarcina pe saptamani


Sarcina este o experienta miraculoasa pentru ambii parteneri. De-a lungul celor 40 de saptamani de sarcina, vei putea afla mai multe despre dezvoltarea micutului, despre tipurile de schimbari care vor avea loc cu corpul mamei sau despre cum reactioneaza taticii la transformarile pe care le observa. Stiai ca in saptamana a 8-a micutul este de marimea unei cirese? Sau ca bataile inimii se vor auzi incepand cu saptamana a 20-a, chiar la jumatatea acestei aventuri uimitoare in doi?

Analizele din timpul sarcinii
Orice femeie insarcinata trebuie sa-si faca un set de analize. Pe langa analizele uzuale (hemoleucograma, glicemie, creatinina, uree, transaminaze hepatice, sumar de urina, urocultura etc.), medicul ginecolog poate recomanda si alte analize in functie de antecedentele personale patologice ale fiecarei gravide.

Mancam pentru doi?
Vechea conceptie conform careia viitoarea mama trebuie sa manance "pentru doi", nu mai este considerata valabila, se considera ca este mult mai importanta calitatea alimentatiei, nu cantitatea de alimente pe care o mananci.

O alimentatie corecta contribuie la sanatatea ta si furnizeaza elementele nutritive necesare copilului, pentru o buna crestere si dezvoltare intrauterina. Daca alimentatia ta obisnuita este una echilibrata, vei avea nevoie doar de cateva mici modificari ale dietei pentru a asigura nevoile nutritionale specifice perioadei de graviditate.

Sentimentele in fata sarcinii
Sarcina naste o multime de sentimente contradictorii: pe cat esti de fericita cu privire la viata care se dezvolta in interiorul tau, pe atat de mult schimbarile pe care le sufera corpul tau te pot face sa te simti alta persoana.

Gravida si frumoasa!
9 luni de schimbari, in care corpul tau se modifica in continuu. Te invitam sa aflam impreuna cum trebuie sa ai grija de tine pe perioada de sarcina, la ce trucuri poti sa recurgi sa te mentii in forma si ce produse poti folosi in sarcina.

Nasterea. Am ajuns la destinatie!
Aventura sarcinii se apropie de sfarsit si a sosit momentul sa te informezi cu privire la urmatoarea etapa a acesteia, nasterea. Afla tot ce trebuie sa stii despre travaliu, bagajul de maternitate, modalitati de nastere, maternitati. Suntem alaturi de tine, pas cu pas!

Nume de copii
Alegerea numelui pentru copil este poate una dintre cele mai importante decizii care trebuie luate atunci cand ai un copil. Dintre atatea nume de copii, care este cel mai potrivit pentru puiul tau? O sa fie o fata si cauti un nume care sa insemne frumusete si gingasie? Urmeaza sa nasti un baiat si vrei ca numele lui sa semnifice putere si vointa? Te-ai gandit deja la un nume si vrei sa-i stii originea si semnificatia? Afla totul despre nume de copii din ghidul nostru complet de nume romanesti si internationale!
Conceptia dupa o sarcina ectopica

Majoritatea femeilor sunt speriate atunci cand vine vorba de o noua sarcina dupa o sarcina ectopica. Diagnosticul si tratamentul cat mai precoce al sarcinii ectopice scade riscul infertilitatii postterapeutice.

O sarcina ectopica mica, necomplicata ofera posibilitatea unui tratament medical sau chirurgical laparoscopic conservator, cu pastrarea anatomiei si functiei organului reproducator. Chiar daca o trompa este extirpata chirurgical, femeia poate sa ramana insarcinata daca cealalta trompa este functionala si nu mai exista alte probleme asociate de fertilitate.

Femeile care au efectuat un tratament radical al sarcinii ectopice, cu extirparea ambelor trompe sau cu alte probleme de fertilitate asociate, sunt candidate potrivite pentru tehnicile de fertilizare artificiala (fertilizare in vitro,inseminare uterina).

Recurenta sarcinii ectopice

O femeie care a avut o data o sarcina ectopica are un risc de 10-15% sa dezvolte o noua sarcina cu localizare ectopica. Procentul variaza in functie de varsta pacientei, tipul tratamentului anterior al sarcinii ectopice si asocierea celorlati factori de risc.

Daca se cunoaste cauza exacta a sarcinii ectopice anterioare, exista o sansa de a o evita si astfel de a preveni aparitia unei noi sarcini de acest fel.

Impactul psihologic in sarcina ectopica

Majoritatea femeilor care au trecut printr-o astfel de experienta sunt mai mult sau mai putin afectate psihic. Depresia si anxietatea determinate de diagnosticul si tratamentul sarcinii ectopice, pot influenta negativ orice femeie.

Nu de putine ori acestea refuza sa mai ramana insarcinate chiar daca isi doresc neaparat un copil. Medicul specialist ginecolog trebuie sa evalueze cu atentie riscurile recidivei unei noi sarcini ectopice si sa-i comunice pacientei toate informatiile necesare pentru ca aceasta sa poata lua o decizie cat mai corecta.

Este necesar un interval liber de 3-6 luni intre o interventie chirurgicala la nivelul pelvisului sau abdomenului sau dupa un tratament chirurgical pentru sarcina ectopica si o noua sarcina.

Sprijinul familiei si al partenerului sunt esentiale in astfel de momente, femeia nu trebuie sa se invinovateasca sub nici un pretext si sa nu uite ca intotdeauna exista o sansa de a avea un copil.
Comments: (1)
arcina molara reprezinta o anormalitate la nivelul placentei, cauzata de o problema aparuta in timpul fertilizarii in momentul in care sperma penetreaza ovulul. Sarcinile molare sunt foarte rare si apar o data la 1.000 de sarcini.

 

Sarcina molara


Sarcina molara, ce este de fapt?

O sarcina molara este rezultatul unei erori genetice aparute in timpul procesului de fertilizare, care duce la cresterea anormala de tesut la niveul uterului.

Sarcina molara rareori implica dezvoltarea unui embrion si cresterea acestui tesut este mult mai rapida decat in cazul unei cresteri fetale normale. Exista doua tipuri de sarcina molara, completa si partiala.

Sarcina molara completa

Sarcina molara completa are doar parti placentare (nu exista bebelus) si aparute atunci cand sperma fertilizeaza un ovul gol. Deoarece ovulul este gol, nu se poate forma bebelusul. Placenta creste si produce hormonul de sarcina hCG. Din pacate, o ecografie va arata ca nu exista un fat, ci doar placenta.

Sarcina molara partiala

Sarcina molara partiala apare atunci cand masa contine atat celule anormale, cat si un embrion cu defecte severe. In acest caz, fatul va fi invins de catre masa anormala in crestere, destul de repede.

O forma foarte rara a unei sarcini molare partiale apare atunci cand sunt conceputi gemeni, cand doar un singur embrion se dezvolta normal, in timp ce celalalt embrion devine sarcina molara. In acest caz, embrionul sanatos va fi consumat intr-un ritm rapid de catre cresterile anormale.

Riscul de sarcina molara apare la femeile cu varsta peste 40 de ani, la cele care au in istoricul medical o sarcina molara sau cele care au suferit o pierdere de sarcina.

Simptomele si diagnosticul in caz de sarcina molara

Simptomele de sarcina molara pot consta in aparitia sangerarilor vaginale, senzatie de greata si voma, dezvoltarea unor complicatii rare precum probleme tiroidiene. De asemenea, preeclampsia timpurie, nivelurile crescute ale hCG si absenta miscarilor fetale sau a ritmului cardiac al fatului, pot reprezenta semne ale unei sarcini molare.

Diagnosticul in caz de sarcina molara se poate face prin intermediul unui examen ginecologic pelvian, care poate evidentia un uter marit sau miscorat, ovare marite si niveluri anormal de ridicate ale hormonului de sarcina hCG.

Tratamentul si sansele de reaparitie in caz de sarcina molara

Majoritatea sarcinilor molare se vor incheia in mod spontan si tesutul va fi eliminat. O sarcina molara poate fi indepartata prin chiuretaj, dilatare si evacuare sau uneori poate fi eliminata printr-un tratament medicamentos.

Aproximativ 90% dintre femeile care au avut o sarcina molara  nu au necesitat tratament dupa eliminarea sarcinii. Se vor face o serie de proceduri in care se vor urmari nivelurile de hCG care pot avea o frecventa lunara pe o perioada de 6 luni, la recomandarea medicului.

Aceasta procedura de observare are ca scop asigurarea ca sarcina molara a fost eliminata complet deoarece urme ale sarcinii molare pot reaparea si pot presupune un risc de cancer pentru celelalte parti ale corpului.

Sarcina ar trebui evitata pe o perioada de un an dupa eliminarea sarcinii molare, pot fi folosite toate metodele de contraceptie, mai putin dispozitivele contraceptive intrauterine.

Dupa o sarcina molara, sansele de reapartiei sunt de 1- 2%, in cazul in care sarcina molara nu a prezentat complicatii.

Starea emotionala dupa sarcina molara

Desi indepartarea unei sarcini molare nu reprezinta o intrerupere a dezvoltarii unui fat (asa cum se intampla in cazul intreruperii de sarcina normala), este totusi o pierdere. Chiar si in cazurile in care embrionul este prezent, acesta nu are sansa de a se dezvolta intr-un fat. Majoritatea femeilor descopera ca se confrunta cu o sarcina molara dupa descoperirea sarcinii. Vise, planuri si sperante sunt spulberate pe loc, deci este o pierdere semnificativa.

Va trebui sa existe o perioada de intristare si de vindecare. Ce face acest tip de pierdere diferit fata de pierderea unei sarcini normale este grija continua pentru sanatatea mamei, ceea ce inseamna ca programarile ulterioare la medic pentru monitorizare sunt extrem de importante si nu trebuie ratate.

Sursa: www.copilul.ro
Hormonul hCG si testele de sarcina
Hormonul sarcinii, denumit si gonadotropina corionica umana, e frecvent intalnit sub denumirea de hCG. Acest hormon este secretat doar in perioada de sarcina si el este responsabil de pozitivarea testului de sarcina.

Acest hormon este compus din celule care formeaza placenta. Nivelurile de hormon hCG pot fi detectate cu ajutorul testului de sange la 11 zile dupa conceptie si cu ajutorul testului de urina la 12 - 14 zile dupa conceptie. In general, nivelul de hormon hCG se dubleaza la fiecare 72 de ore. Nivelul va atinge un varf in a 8-a pana in a 11-a saptamana de sarcina, apoi acesta va cobora pe masura ce sarcina se va dezvolta.

In aproape 85% din sarcinile care decurg normal, nivelul de hormon hCG se dubleaza la fiecare 48 - 72 de ore.

O sarcina poate avea un nivel scazut de hormon hCG in urma careia sa se dezvolte un copil foarte sanatos. Rezultatul ecografiei la 5 - 6 saptamani de sarcina este mult mai relevant decat nivelul de hormon hCG.

Un nivel de hormon hCG mai mic de 5 mIU/ml inseamna absenta sarcinii, iar unul peste 25 mIU/ml reprezinta pozitivarea unei sarcini.

Nivelul de hormon hCG este masurat in mili unitati internationale pe mililitru (mIU/ml).

La o ecografie transvaginala se va putea evidentia cel putin sacul gestational odata ce nivelul hormonului hCG va ajunge intre 1.000 - 2.000 mIU/ml. Pentru ca nivelul de hormon poate fi diferit sau data de conceptie gresita, nu trebuie pus niciun diagnostic ecografic pana cand nivelul hormonului nu atinge cel putin 2.000 mIU.

O singura apreciere a nivelului de hormon hCG nu este indeajuns pentru a oferi un diagnostic in majoritatea cazurilor. Atunci cand exista o intrebare vizavi de sanatatea mamei si a sarcinii, testele hCG realizate la cateva zile distanta vor oferi informatii mult mai relevante.

Exista doua tipuri de teste hCG. Testul hCG calitativ, care detecteaza prezenta hormonului in sange si testul hCG cantitativ (numit si beta hCG) care masoara cantitatea de hormon din sange.

 

Hormonul hCG si testele de sarcina

Nivelurile de hormon hCG din timpul sarcinii:

a 3-a saptamana de sarcina: 5 - 50 mIU/ml

a 4-a saptamana de sarcina: 5 - 426 mIU/ml

a 5-a saptamana de sarcina: 18 - 7.340 mIU/ml

a 6-a saptamana de sarcina: 1.080 - 56.500 mIU/ml

a 7-a pana la a 8-a saptamana: 7.650 - 229.000 mIU/ml

a 9-a pana la a 12-a saptamana: 25.700 - 288.000 mIU/ml

a 13-a pana la a 16-a saptamana: 13.300 - 254.000 mIU/ml

a 17-a pana la a 24-a saptamana: 4.060 - 165.400 mIU/ml

a 25-a pana la a 40-a saptamana: 3.640 - 117.000 mIU/ml

femeile neinsarcinate: mai putin de 5 mIU/ml
femeile la menopauza: mai putin de 9.5 mIU/ml

Aceste valori sunt doar pentru a va ghida si a intelege cresterea nivelul de hormon hCG, insa la fiecare femeie acesta are loc in mod diferit.

Nivelul ridicat de hormon hCG, poate insemna mai multe lucruri si trebuie reevaluat la 48 - 72 de ore. Un nivel ridicat de hormon hCG poate indica:

• un calcul gresit al saptamanilor de sarcina
• o sarcina molara • o sarcina multipla

Un nivel scazut de hormon hCG poate indica:

• un calcul gresit al saptamanilor de sarcina
• o posibila pierdere de sarcina sau o sarcina cu ou clar (sarcina fara embrion)
• o sarcina ectopica

Multe dintre voi s-au intrebat daca ar trebui verificat in mod regulat nivelul de hormon hCG? Raspunsul vine foarte usor, nu, nu este necesar decat daca ai o problema vizibila, iar in acest caz ar trebui sa-l consulti pe medicul tau ginecolog. Acesta iti va reevalua nivelul de hormon hCG doar daca ai avut simptome precum sangerari, crampe foarte dureroase sau ai in istoricul medical o pierdere de sarcina.

Fiziologic, nu exista niciun factor care ar putea influenta in mod normal nivelul de hormon hCG, singurele care pot face acest lucru sunt medicamentele care chiar il contin. Aceste medicamente sunt folosite frecvent pentru tratamentele de infertilitate. Insa nu te ingrijora, medicul tau iti va explica, in cazul in care ai avut parte de un astfel de tratament, daca aceste medicamente influenteaza sau nu testul hCG. Celelalte medicamente precum antibioticele, antiinflamatoarele, contraceptivele sau pastilele hormonale nu vor influenta testul hCG.
Ce poti manca daca ai candidoza vaginala?
Ce poti manca?

  • Foarte multe legume si fructe. Legume precum: usturoiul, ceapa, varza, broccoli, gulia au proprietatea de a inhiba dezvoltarea infectiei. Se spunea adesea ca portocalele nu sunt indicate in candidoza deoarece sunt acide. Portocalele nu sunt recomandatate doar daca ai afte in gura, deoarece creeaza o senzatie de disconfort. Fructele sunt acide prin natura lor. In organism, acizii din fructe produc alcalinizarea mediului intern, reducand hiperaciditate.
  • Alimente proteice. Regimul tau trebuie sa includa: carne de vita, pui, peste, oua;
  • Iaurturi - acestea contin probiotice (culturi lactice care au rolul de a reface flora intestinala) si lupta impotriva candidozei. Daca folosesti iaurt din comert, ai grija sa-i citesti eticheta inainte de a-l cumpara. Nu trebuie sa contina zahar, lapte praf sau alti aditivi. Iaurtul se poate aplica in zona vaginala, fiind eficient impotriva mancarimilor;
  • Alimente oleaginoase: alune, nuci, migdale, seminte de dovleac, seminte de susan etc. - si aceastea sunt bogate in proteine si impiedica dezvoltarea ciupercii;
  • Alge verzi - refac echilibrul natural al microflorei din tractul digestiv si intaresc sistemul imunitar.
  • Orez - cel brun si cel salbatic sunt cele mai indicate feluri.

In unele situatii, poti observa o ameliorare in primele 2-4 saptamani dupa inceperea unui regim alimentar. Totusi, se poate intampla sa durereze si cateva luni pana cand simptomele dispar. Iata un exemplu de meniu:

Sugestii pentru micul dejun:
  • cereale integrale
  • creveti
  • pui cu garnitura de legume: linte, mazare, fasole
  • alune neprajite
  • seminte de susan
Gustare: 1 ou ecologic fiert

Pranz: salata verde mare cu seminte de dovleac neprajite, condimentata cu 1-2 linguri de ulei de masline si zeama de la o lamaie.

Gustare: nuci sau alune neprajite.

Sugestii pentru cina:
  • cartofi copti cu putin unt;
  • salata de cartofi fierti si alte legume (salata orientala);
  • carne de pui, curcan sau oaie fiarta, la gratar sau la abur.

Foarte eficiente pot fi si ceaiurile de galbenele sau de musetel - au efect calmant. Se pot bea sau se pot folosi pentru spalaturi locale. De asemenea, ceaiul cu echinaceea si seleniu - pentru intarirea imunitatii. Mai pot fi utile suplimentele cu Lactobacillus Acidophilus - reface aciditatea tractului intestinal si impiedica dezvoltarea candidei - sau capsulele gelatinoase care contin ulei de oregano, de menta sau alte uleiuri volatile - previn dezvoltarea ciupercii.


Ce nu ai voie?

Din lista alimentelor interzise fac parte:

  • zaharul - este alimentul cel mai "iubit" de candida;
  • carbohidratii: painea alba, orezul alb, pastele;
  • drojdia si produsele cu drojdie;
  • alunele prajite;
  • produsele din carne procesata, de exeplu mezelurile.

Unii specialisti pun pe lista alimentelor interzise si produsele cu gluten, proteina care se gaseste in grau, secara si orz, argumentand ca impiedica digestia si inhiba dezvoltarea culturilor probiotice.

De retinut: in momentul in care simtomele candidozei au disparut, este recomandat sa introduci treptat in dieta alimentele la care nu ai avut voie.


Sfaturi pentru a preveni infectia cu candida

Prevenirea este intotdeauna cea mai indicata. O viata echilibrata din toate punctele de vedere te poate ajuta nu doar sa previi candidoza, ci orice alta afectiune. Iata cate recomandari in ceea ce priveste candidoza vaginala:

  • Ai grija de imunitatea ta! 
  • Respecta regulile de igiena! Spala-te cel putin o data pe zi si sterge-te cu prosopul mai ales in zona pliurilor pentru ca ele sa nu ramana umede;
  • Evita sapunurile parfumate si colorate! Foloseste sapunuri blande pentru ingrijirea intima. Potrivit specialistului, acestea sunt benefice deoarece sunt antagoniste cu ciuperca;
  • Evita tratamentele inutile cu antibiotice! Aceste medicamente, administrate haotic, distrug microorganismele de protectie si astfel favorizeaza raspandirea infectiei;
  • Detoxifiaza-ti organismul! Detoxifierea este foarte importanta deoarece in acest fel se elimina din intestin orice urma de alimente nedigerate care provoaca formarea toxinelor;
  • Evita lenjeria sintetica si pantalonii foarte stramti!
  • Evita tampoanele interne! Ciuperca se dezvolta foarte bine in locurile umede, calde.
  • Renunta la cafea, tutun si alcool! Acestea iti scad imunitatea, facandu-ti organismul vulnerabil in fata candidei;
  • Consuma alimente bogate in vitaminele A, B, C, E, magneziu, seleniu si zinc!
  • Dormi 8 ore pe noapte si fa miscare zilnic! 
  • Evita spatiile poluate!
Ideal este ca acest lucru, daca tot se intampla, sa nu fie dus de una singura. Unele femei aleg sa nu vorbeasca cu partenerul lor sau cu familia fie din dorinta de a nu fi judecate, fie pentru ca ele considera ca au luat o decizie buna si nu vor sa renunte la ea, fie pentru ca isi doresc sa uite cat mai repede despre asta si considera ca daca nu vorbesc si nimeni nu stie, atunci nu exista. Intr-o relatie familiala fireasca, acest lucru va fi greu de ascuns. Si probabil femeia se va simti in siguranta si va cauta suportul celor din jurul ei. Iar familia poate face foarte mult pentru ea in astfel de momente.

1. Incurajeaza persoana sa isi reia activitatea cat mai repede si sa lase viata sa isi urmeze cursul. Daca va ramane blocata in experienta prin care a trecut isi va reveni mult mai greu si suferinta va fi mult mai mare.

2. Discutati alternativele inainte de avort, dar niciodata dupa. Odata ce decizia a fost luata, asumati-o chiar daca nu ai fost de acord cu ea. Cel mai lipsit de suport lucru pe care il poti face in astfel de momente va fi sa iti sustii in continuare opinia. E foarte posibil ca ea sa inceapa sa regrete ce a facut, dar nici acest lucru nu va justifica dorinta ta de a demontra ca ai avut dreptate si ca a luat o hotarare gresita.

3. Acordat-i compasiunea de care are nevoie. Se simte vulnerabila si chiar este. Are nevoie sa stie ca este cineva alaturi de ea, care o accepta asa cum este, cu deciziile bune sau rele pe care le ia, cu greselile pe care le face si suferintele prin care trece. E un moment bun sa va imbunatatiti relatia si sa incepeti sa comunicati mai bine.

4. Nu pune prea mult accent pe acest eveniment, dar incearca sa abordezi subiectul daca observi ca ea incepe sa se poarte mai ciudat sau mai alfel decat de obicei si refuza sa vorbeasca despre avort. Uneori experienta poate deveni atat de traumatizanta, incat persoana sa simta ca nu poate trece singura prin asta. Sentimentul de culpabilitate, mai ales cand apar si rigori de tip moral, pot contribui la senzatia de alienare. In aceste situatii, e bine sa o sfatuiesti si sa o indrumi catre un specialist.

5. Nu o judeca! E foarte usor sa o facem, chiar daca nu vrem in mod constient. Iar cea de langa noi fiind foarte sensibila, poate fi predispusa la a interpreta gresit lucrurile si la a reactiona exagerat. De aceea, mai mult ca altadata, cauta sa fii cald si deschis si sa nu provoci discutii in contradictoriu. Macar pentru o perioada de timp.

Vei simti multe lucruri in momentul in care vei fi alaturi de persoana implicata. Dorinta de a ajuta o sa te faca empatic si suficient de sensibil pentru a face lucrurile care trebuie, atunci cand ele sunt necesare. Ai incredere in tine si porneste de la premisa ca vrei sa ajuti si sa oferi suportul si caldura de care o persoana pe care o iubesti in mod neconditionat are nevoie pentru a depasi un moment traumatic din viata sa.
Sportul usureaza simptomele sindromului premenstrual
Cat de eficient este sportul in acest caz?

Cateva studii efectuate au demonstrat clar ca activitatea fizica regulata poate fi extrem de benefica pentru tine, daca suferi de sindromul premenstrual. Asadar, expertii recomanda ca in fiecare luna cu 1-2 saptamani de perioada ciclului menstrual fa-ti timp pentru miscare.

In urma unui experiment, o echipa de cercetatori de la Universitatea din Columbia Britanica (Vancouver) au constatat ca subiectii implicati in studiu (8 femei sedentare care au alergat zilnic timp de 6 luni) au raportat o atenuare a simptomelor asociate cu sindromul premenstrual: mai putina sensibilitate a sanilor, senzatie redusa de balonare si o stare de spirit mult mai echilibrata.

De asemenea, un alt studiu a aratat ca femeile care au efectuat o activitate fizica regulata inainte de menstruatie s-au confruntat cu mai putine dureri si stari de depresie comparativ cu cele sedentare.

Din pacate, rezultatele acestor cercetari nu se rasfrang si asupra persoanelor cu o forma severa a sindromului (disfunctia disforica premenstruala) care le impiedica sa indeplineasca acivitatile cotidiene.


Cum ma poate ajuta sportul?

Exercitiile fizice sunt o arma eficienta impotriva stresului. De asemenea, au rolul de a stimula metabolismul si a imbunatati circulatia sanguina. Pe masura ce sangele tau se pune in miscare, acesta transporta oxigenul si nutrientii catre celule, efectul fiind unul de revigorare a organismului. Insa, fii atenta sa nu exagerezi deoarece s-ar putea sa obtii efectul advers: accentuarea simptomelor.

Aerobicul poate fi o solutie potrivita pentru tine in aceasta perioada, stimuleaza productia endorfinelor si te ajuta sa scapi de anxietate, deprimare si schimbarile de stare asociate cu sindromul premenstrual. De asemenea, unii experti considera ca endorfinele au rolul de a stabiliza glicemia si a reduce pofta de dulciuri.


Ce exercitii sunt indicate?

In general, activitatile fizice moderate precum plimbarea, jogging-ul, ciclismul si inotul sunt cele mai indicate. 30 de minute de 5 ori pe saptamana din oricare dintre aceste activitati iti pot imbunatati starea de dinainte si dupa menstruatie.

Potrivit unui studiu efectuat pe 23 de subiecti care au participat la un program de aerobic s-a constatat o imbunatatire a simptomelor generate de acest sindrom: in special depresia.

Yoga este recomandata si iti poate fi de folos. Combinatiile ei de stretching usor, tehnici de respiratie si meditatie te elibereaza de tensiunea musculara, te ajuta sa te concentrezi mai bine si sa-ti stapanesti mai bine starea de dispozitie.
Organizatia caritabila WellBeing of Women a initiat un proiect care are ca scop studierea si intelegerea legaturii care exista intre sindromul ovarului polichistic si rezistenta la insulina.
In prezent este bine cunoscut faptul ca femeile cu sindromul ovarului polichistic au un risc de trei ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat tip 2, afectiune in care organismul nu produce destula insulina sau nu poate utiliza insulina in mod adecvat.
Sindromul ovarului polichistic afecteaza intre 5 si 10% dintre femei si reprezinta una dintre cauzele majore de infertilitate. Acest studiu are ca scop identificarea unui punct deficient la nivelul caii de semnalizare pentru insulina la femeile cu sindrom de ovar polichistic.
Cercetatorii de la Colegiul Imperial din Londra spera ca acest studiu va permite dezvoltarea de noi terapii orientate asupra acestei componente a caii, pentru a reusi sa contracareze rezistenta la insulina si problemele de fertilitate cauzate de sindromul ovarului polichistic.
Rezistenta la insulina poate contribui la anomaliile de functie ale ovarelor determinand multe dintre simptomele sindromului de ovar polichistic: cicluri menstruale neregulate sau absente, probleme de fertilitate, crestere in greutate, acnee, hirsutism.
Una dintre preocuparile pe termen lung constau in faptul ca rezistenta la insulina predispune la dezvoltarea diabetului zaharat. La unele paciente pancreasul este incapabil pe termen lung sa produca suficienta insulina pentru a compensa rezistenta tesuturilor la actiunea insulinei. In consecinta, nivelurile glicemiei cresc.
Ce nu se cunoaste in prezent este motivul pentru care sindromul ovarului polichistic este asociat cu rezistenta la insulina.
In cazul femeilor cu sindromul ovarului polichistic tratamentul cu YAG-laser aplicat la nivelul interstitiului ovarian imbunatateste ovulatia, conform unui studiu recent publicat in august in "American Journal of Obstetrics and Gynecology".
Drilling-ul sau diatermia ovariana laparoscopica este eficienta la multe paciente cu sindrom ovarian polichistic, dar autorii studiului explica faptul ca jumatate din aceste femei cu raspuns initial favorabil nu mai au ovulatie dupa cateva luni de zile. De asemenea, aceasta metoda necesita anestezie generala cu toate riscurile acesteia.
Dr. Wenjie Zhu si colegii sai de la ShenZhen Maternity and Child Healthcare Hospital din China au studiat eficacitatea unei terapii care consta in aplicarea transvaginala a coagularii cu laser la nivelul interstitiului ovarian sub ghidare ecografica transvaginala la 19 femei cu diagnosticul de sindrom ovarian polichistic rezistent la tratament cu citrat de clomifen.
Echipa de cercetatori a explicat faptul ca pacientele au primit petidin intramuscular cu 30 de minute inaintea procedurii. Aceasta tehnica presupune introducerea prin intermediul unui ac lung inserat in ovar prin cale transvaginala a unei fibre optice pentru a transmite energia laserului cu scopul de a obtine o coagulare localizata. Aceasta interventie a fost repetata de 3-5 ori la nivelul fiecarui ovar.
Valoarea medie a nivelului seric al hormonului luteinizant si al testosteronului a scazut in mod semnificativ dupa aceasta procedura, iar autorii studiului relateaza ca raportul dintre hormonul luteinizant (LH) si cel folicular stimulant (FSH) a scazut de la 2,85 la 1,09. Nivelul de FSH, prolactina si estradiol nu au prezentat nici o modificare semnificativa.
16 paciente au prezentat menstruatie spontana cu ciclul cuprins intre 27 si 35 de zile insotita de ovulatie regulata, conform rezultatelor. La celelalte 3 paciente dintre cele studiate nu a aparut ovulatia si au necesitat administrarea de progesteron pentru inducerea menstruatiei.
6 paciente au ramas insarcinate, 5 dintre acestea au nascut la termen si una a fost in luna a opta in momentul finalizarii raportului.
"Acest studiu arata ca tratamentul cu laser la nivelul interstitiului ovarian poate determina in vivo un mediu corespunzator pentru dezvoltarea si maturarea foliculara normala in cazul femeilor cu sindromul ovarelor polichistice", au concluzionat cercetatorii.
Nu s-au inregistrat complicatii operatorii semnificative, cu toate ca au existat reactii adverse cum ar fi hemoragia intraabdominala, infectii si leziunea organelor intraabdominale.
"Cu toate ca nu au fost complicatii grave la cele 19 paciente, ceea ce sugereaza ca procedura este relativ sigura, cu siguranta numarul pacientelor este prea mic pentru a ne asigura de siguranta metodei", au adaugat autorii studiului. "Pentru a evalua eficienta si toate riscurile metodei cu laser sunt necesare studii mai ample pentru evaluarea tuturor efectelor si riscurilor."
nul dintre cele mai vechi tratamente pentru o cauza comuna a infertilitatii - sindromul ovarelor polichistice - este si cel mai bun, sustin rezultatele unui studiu recent. Cercetatorii spun ca clomifenul da rezultate mai bune decat metforminul pentru tratarea ovarelor polichistice.
Stimularea ovulatiei cu ajutorul clomifenului se pare ca este cea mai eficienta medota de tratare a ovarelor polichistice. Metforminul, utilizat in principal pentru tratarea diabetului, a ajuns sa fie foarte frecvent utilizat pentru tratarea ovarelor polichistice, in ciuda faptului ca nu aceasta a fost principala lui actiune cand a fost descoperit si testat.
Sindromul ovarelor polichistice este una dintre cauzele cele mai frecvente ale infertilitatii.
Acest sindrom este de fapt o dezordine hormonala care poate interfera cu ovulatia cand ovarul elibereaza un ovul. Ovarele se pot mari si pot dezvolta chisturi. Femeile cu aceasta probleme pot avea si menstre neregulate sau o crestere excesiva a parului pe corp sau pe fata. Obezitatea este, de asemenea, intalnita la femeile care sufera de sindromul ovarelor polichistice.
Studiul care sta la baza acestor rezultate a inclus 626 de femei cu probleme de infertilitate care au fost tratate cu metformin, clomifen sau cele doua medicamente impreuna timp de 6 luni.
Femeile care in urma acestui tratament au ramas insarcinate au fost urmarite in continuare pana la nastere sau pana la pierderea sarcinii.
Rata de nastere a bebelusilor vii de catre femeile participante la studiu care au luat metformin a fost de doar 7%. Aproximativ 22% dintre femeile care au luat doar clomifen au nascut, iar la cele care au luat ambele medicamente rata a fost de 27%.
Procentul mai mare in cazul administrarii ambelor medicamente nu este semnificativ in comparatie cu administrarea doar a clomifenului care a dat rezultate foarte bune.
Asadar, administrarea de clomifen pare sa dea cele mai bune rezultate in cazul sindromului ovarelor polichistice si este indicat, in cazul unor asemenea probleme de sanatate sa se ia in considerare si rezultatele acestui studiu.
Daca simti ca te cuprinde panica, nu dispera! Suntem cu tine din prima clipa!

Pot sa inving greata?

Chiar daca medicul te linisteste spunandu-ti ca este normal sa-ti fie un pic de greata in primele trei luni si ca ea se datoreaza unei bune functionari a hormonilor de sarcina, tie ti s-a urat de diminetile "debordante"! Iata cateva remedii simple care te-ar putea ajuta:
  • mananca putin si des (previi instalarea hipoglicemiei - prietena buna cu greata);
  • rontaie un biscuit imediat cum te trezesti, inainte sa te dai jos din pat;
  • consuma multe lichide. Apa minerala acidulata taie greata;
Cand greata isi va arata coltii, arunca-i in fata ceva acru (o muratura sau o felie de lamaie) sau sarat. Daca incercarile tale nu au dovedit-o, doar timpul va lucra in favoarea ta: greata va disparea la inceputul trimestrului II (prin saptamanile 12-14).
Daca insa situatia se inrautateste si incepi sa te deshidratezi pentru ca stomacul tau respinge orice aliment, solid sau lichid, anunta-ti medicul. Daca e nevoie, poti fi hranita prin perfuzie, o zi sau doua, pana cand se calmeaza lucrurile.

Durerile abdominale ma sperie!

Nu trebuie sa treci cu vederea durerile intense ale abdomenului inferior, asociate cu dureri puternice de sale si scurgeri vaginale - aceasta asociere semnifica de cele mai multe ori pericolul pierderii de sarcina. 15-20% din totalul sarcinilor se pierd in primele trei luni prin avort spontan (inainte de 28 de saptamani).
Dar nu orice sangerare sfarseste prin avort - 30% dintre femeile insarcinate au, la un moment dat al sarcinii, sangerari vaginale, insa mai mult de jumatate din ele pot fi controlate si nu pun in pericol sarcina.

O sa fiu prea receptiva la dorintele iubitului meu?

Testosteronul este cel care iti va creste apetitul sexual si, de aici, receptivitatea crescuta la "avansurile" partenerului tau. Nivelurile crescute de estrogeni si progesteron determina o mai buna irigare a zonelor erogene (vulva, sani), lucru care te face mult mai excitabila.
Mintea iti este mai "relaxata" si pentru faptul ca nu trebuie sa-ti mai faci griji legate de contraceptie. Toti acesti factori se insumeaza si duc la o viata de cuplu "plina de bucurii"! Daca in primul trimestru nu ai discutat deschis cu medicul aceasta problema delicata, lasa rusinea la o parte si intreaba-l despre contraindicatiile actului sexual in sarcina. 

Ce analize se fac in lunile "mari"?

Teste de sange, un sumar de urina si o ecografie. Testele de sange sunt cele uzuale si sunt aceleasi ca si in primul trimestru: hemoleucograma (numaratoarea celulelor sanguine), glicemia (cantitatea de zahar din sange), teste pentru aprecierea functiei renale (uree, creatinina).
Urina este si ea testata pentru glucoza (existenta ei in urina este semn de instalare a diabetului gestational) si proteine (semnifica o functionare anormala a rinichilor, cauzata de cele mai multe ori de tensiunea arteriala crescuta - preeclampsie). De asemenea, sunt cautate si infectiile genitourinare, prin culturi din urina si secretii vaginale.

Ce trebuie sa stiu despre contractiile timpurii?

Nasterea la termen se produce intre 38 si 42 de saptamani. Nasterile declansate inainte de 37 de saptamani (10% din totalul nasterilor) sunt premature si constituie principala cauza de deces la nou-nascuti.
Travaliile premature pot incepe "silentios" si de foarte multe ori debutul lor nu este luat in serios. Exista anumiti factori de risc care predispun la nasteri premature: sarcina multipla, placenta praevia, avorturi terapeutice multiple, nastere prematura in antecedente, exces de lichid amniotic, anomalii ale colului si uterului.
Dar cele mai multe femei care nasc prematur nu au nici un factor de risc, asa ca fii vigilenta si anunta-ti medicul daca recunosti aceste simptome (nu este obligatoriu sa le ai pe toate):
  • contractii uterine nedureroase si neregulate;
  • dureri de spate;
  • crampe abdominale;
  • crampe suprapubiene asemanatoare durerilor menstruale;
  • presiune in zona perineala (intre anus si vulva);
  • cresterea secretiei vaginale.
Comments: (0)

Daca vrei baiat...

Se zice ca daca vrei sa faci baiat, trebuie sa tii cont de unele lucruri... distractive. Nu e deloc complicat. Iata cum spun specialiștii ca ar trebui sa se schimbe stilul tau de viata și obiceiurile: in primul rand introdu in alimentatia ta zilnica alimentele sarate (muraturi, de exemplu) și cat mai multa carne roșie.
Urmatoarea indicatie este numai pentru viitorii tatici - consumati bauturi accidulate! Dincolo de meniul zilnic din farfurie, trebuie sa schimbati și... pozitia. Se recomanda sa faceti dragoste in picioare, mai ales cand luna este in patrar. A, mai e ceva! Tineti capul orientat spre nord in momentul conceptiei... De asemenea, e indicat ca tu, mamico, sa dormi pe partea stanga a partenerului. Ce v-am zis, e distractiv, nu?

Daca vrei fata...

Peștele e alimentul de baza pe care trebuie sa-l introduci in meniul tau daca vrei sa faci fetita. Și ciocolata, multa ciocolata! In ceea ce privește pozitiile actului sexual... fetitele sunt mai putin pretentioase. Daca vrei sa fie fetita, e sufi cient sa faceti dragoste dupa-amiaza. Și sa incercati sa fiti impreuna in zilele pare din luna. Nu e greu, important e sa gasiti timp pentru iubire!
Simptomele pot fi severe, dar nu e cazul sa te sperii. Problema se rezolva definitiv cu tratament adecvat. Ca sa te feresti data viitoare, citeste mai departe si afla care sunt cauzele neplacerilor!
Cistita este o inflamatie a vezicii urinare, declansata de patrunderea unor germeni în vezica urinara. Este o afectiune frecventa, aproape toate femeile sufera de cistita la un moment dat. In schimb, este destul de rar întalnita la barbati. De ce? Uretra, canalul prin care urina este eliminata din vezica, este mai scurta la femei decat la barbati. Prin urmare, agentii patogeni care se pot afla în zona anala sau genitala nu au de parcurs un drum prea lung pana la vezica. Astfel se explica de ce peste 90% dintre cazurile de cistita sunt provocate de Escherichia coli, o bacterie întalnita în colon si rect.
50% dintre femei se confrunta, la un moment dat pe parcursul vietii, cu inflamatia vezicii urinare.

Frigul favorizeaza cistita
De cum s-a instalat, apar si primele semne care sa-ti dea de gandit. N-ai cum sa nu-ti dai seama ca o ai - afectiunea se manifesta prin dureri la urinare, usturimi, urina tulbure, cresterea numarului de urinari zilnice, pierdere involuntara de urina, dureri suprapubiene, dureri lombare joase. Uneori, se poate observa si prezenta unor picaturi de sange în urina. Daca apare si febra, înseamna ca deja exista o infectie mai serioasa a cailor urinare. Cele mai predispuse la cistita sunt femeile tinere, active sexual, femeile însarcinate sau cele care au intrat la menopauza. Modificarile hormonale, igiena locala precara, raporturile sexuale frecvente, frigul sau constipatia favorizeaza aparitia afectiunii. De multe ori, cistita apare in urma unui contact sexual. În timpul actului sexual, bacteriile care sunt prezente frecvent în zonele inferioare uretrale si vaginale
se deplaseaza catre vezica. De obicei, organismul elimina bacteriile prin urinat, dar, cand nu reuseste, se declanseaza cistita. La barbati, afectiunea apare de multe ori ca urmare a cresterii în dimensiuni a prostatei. Simptomele sunt mult mai usoare în cazul barbatilor, si boala poate chiar sa treaca neobservata.
Diagnosticul corect
Cistita nu e o boala periculoasa, dar, netratata, poate duce la infectii renale grave. Uneori, însa, cistita poate fi complicatia unor afectiuni periculoase, cum ar fi tumorile pelviene sau tuberculoza. Pentru diagnosticarea cistitei, medicul recomanda analiza unei probe de urina. În unele cazuri, desi exista simptome ale cistitei, analizele de laborator pot arata lipsa infectiei. Afectiunea este cauzata atunci de sensibilizarea crescuta a mucoasei, în conditii de stres. Tratamentul recomandat in cazul cistitei este pe baza de antibiotice. Poate fi folosita o schema de tratament de trei zile în cazul femeilor tinere, active sexual, sau o varianta de tratamentstandard de sapte-zece zile,
Ce trebuie sa stii despre cistita
indicata pentru femeile însarcinate, varstnici, copii, barbati, persoane cu infectii de tract urinar recurente, diabetici. Simptomele se amelioreaza de obicei dupa 48 de ore de la începerea tratamentului. Atentie! Daca infectia reapare, nu te trata singura acasa, pe baza tratamentului anterior. Mergi la medic, acesta iti va prescrie medicamentele potrivite, doar in urma analizelor de urina pe care le vei face.
Stiai ca?
Stresul, constipatia, consumul de cafea sau de alimente cu E-uri, efortul prelungit sau diabetul favorizeaza instalarea cistitei?
Masuri la indemana
Ca sa nu afli niciodata cat de neplacute sunt simptomele acestei afectiuni, tine cont de sfaturile noastre:
Consuma zilnic multa apa si sucuri naturale pentru a curata vezica urinara si uretra. Minimum doi litri de lichide pe zi, zic specialistii, pentru ca odata cu ele vei elimina si bacteriile responsabile de aparitia cistitei;
Poarta lenjerie intima de bumbac, nu foarte stramta;
Spala-te de fiecare data înainte si dupa un contact sexual;
Fereste-te de frig, în special în perioada menstruatiei. Evita sa mergi desculta pe gresie si sa porti pantaloni cu talia foarte joasa.
Tratamente alternative
Consuma cate o lingurita de tinctura de coacaze negre, de trei ori pe zi.
Ceaiul de galbenele, ienupar, sfecla, patrunjel, marar sau urzica ajuta la vindecarea infectiei si calmarea simptomelor. Bea doua-trei cani de ceai pe zi.
Sucul de afine este un vechi remediu pentru tratarea infectiilor urinare. Afinele contin substante antibacteriene, care actioneaza în special împotriva Escherichia coli, unul dintre germenii care determina aparitia cistitei. Ca sa previi sau sa tratezi, bea 100 ml suc de afine, zilnic, timp de 10 zile.
Plangeti, ochilor, plangeti....!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! DE CE??????????''

Generalitati

Pierderea unei sarcini si moartea neonatala
Pierderea unui copil, indiferent cand apare, este una din cele mai traumatice experiente psihice prin care poate trece un parinte. Situatia poate parea chiar mai tragica daca apare in primele luni de viata ale bebelusului, insa impactul acestei situatii este acelasi, mereu.

Dramatismul situatiei poate impinge parintii in stari depresive, de alienare si izolare si acestia tind sa creada ca sunt singurii care se confrunta cu astfel de necazuri. Pe masura ce accepta insa inevitabilul (decesul copilului), majoritatea ajung sa inteleaga si cat de frecvente sunt astfel de situatii. Specialistii au observat ca exista o adevarata conspiratie a tacerii in ceea ce priveste acest subiect si ca urmare parintii nu sunt suficient de pregatiti pentru eventualitatea aparitiei unui astfel de eveniment.
Consecinta: parintii (si in majoritatea cazurilor, mamele) se simt foarte singuri si neajutorati si nu stiu cui sa ceara sprijin.

Moartea intrauterina si cea neonatala sunt probleme grave ce apar destul de frecvent. Sunt evenimente tragice la care tanara mamica sau femeia ce tocmai a aflat ca este insarcinata nu vrea sa se gandeasca, insa ele sunt reale si despre ele trebuie discutat. Cauzele cele mai frecvente de aparitie a acestora, precum si numeroasele forme de pierdere a unei sarcini sau de moarte neonatala, sunt prezentate in continuare. Dorinta specialistilor este de a ajuta femeile sa inteleaga exact ce presupune o sarcina, sa constientizeze ca sunt si foarte multe riscuri asociate ei, si ca exista o serie de masuri protective si preventive pe care tanara mamica le poate lua pentru a minimaliza posibilele complicatii.

Avorturile spontane

Avortul spontan reprezinta termenul care descrie oprirea in evolutie a unei sarcini intr-un stadiu in care embrionul sau fatul este incapabil sa supravietuiasca. Clasic, se defineste ca incheierea unei sarcini inainte de saptamana 28 de gestatie (cu un fat/ embrion cantarind sub 500 de grame).
Avortul spontan apare la aproximativ 15- 20% din sarcinile diagnosticate si cel mai frecvent apare pana in saptamana 13 de sarcina. Totusi, se considera ca procentul avorturilor spontane este mult mai mare deoarece acestea pot fi atat de premature incat femeile nici nu stiu ca au fost insarcinate. In cazul avorturilor sub 8 saptamani, 30% din ele nu au fat asociat sacului amniotic sau placentei.
Aproximativ 15% din sarcini dispar inainte ca ovulul fecundat sa se implanteze in uter, iar 15% din produsii de conceptie se pierd inainte de saptamana 8 de gestatie. Specialistii clasifica adesea avorturile spontane ca precoce (daca apar in primele 12- 13 saptamani) si tardive (daca apar in saptamanile 13- 27 de sarcina).

Cauzele avorturilor spontane
In peste 30% din cazuri nu se pot decela cu exactitate factorii care au determinat aparitia avortului, insa cel mai adesea sunt incriminate anomalii cromozomiale, afectiuni genitale sau endocrine, anomalii imune, factori infectiosi.

Anomalii cromozomiale- sunt responsabile de peste 50 % din avorturile spontane. Pot fi reprezentate de anomalii de numar, structura sau anomalii genetice. Anomaliile de numar constau in existenta unuia sau mai multor cromozomi in plus sau minus, anomaliile de structura includ translocatii cromozomiale, defecte de recombinare a materialului genic si mozaicuri cromozomiale. Un embrion cu defecte genetice nu se dezvolta normal. Majoritatea acestor defecte sunt incompatibile cu viata si urmarea existentei lor este avortul.
Specialistii considera ca rata mare a avorturilor in astfel de situatii are un rol protector: asigura dezvoltarea unui procent foarte redus din fetii cu malformatii congenitale (2-3% fata de 12% cum s-ar intampla daca astfel de avorturi nu ar avea loc).
Avorturile spontane ca urmare a unor anomalii cromozomiale apar la intamplare si incidenta lor de reaparitie la o sarcina ulterioara este mult mai mica comparativ cu alte motive care determina avorturi spontane.
Factorii de risc pentru anomaliile cromozomiale (si avort spontan ca urmare a acestora) sunt considerate a fi:
- varsta foarte tanara sau inaintata a mamei,
- actiunea unor factori toxici,
- factorii infectiosi si iradieri accidentale.

De retinut !
Daca sangele pacientei este Rh negativ (iar tatal este Rh pozitiv) si apare avort spontan, femeia trebuie imunizata pentru a preveni dezvoltarea unor anticorpi ce ar putea afecta un nou fat Rh pozitiv.

Alte cauze de avort spontan:
Cauze materne: boli sistemice autoimune cum este lupusul eritematos sistemic, boli cardiace congenitale, boli renale grave, diabet zaharat necompensat (cu valori mari ale glicemiei si chiar cu aparitia unor complicatii), boli tiroidiene, infectii intrauterine. Toate acestea sunt asociate cu risc crescut de avort. De aceea, specialistii sfatuiesc femeile care isi propun sa ramana insarcinate sa isi verifice foarte atent starea generala de sanatate si sa aiba eventualele boli cronice sub control.

Tulburari si dezechilibre hormonale- pot fi frecvent incriminate in aparita avorturilor spontane (cum ar fi: deficitul de progesteron, de estrogeni, de estro-progesteron, hipersecretie de androgeni). Tulburarile endocrine pot fi primare sau secundare.

Boli autoimune- un titru crescut al anticorpilor antifosfolipidici sunt corelati cu un pericol mai mare de avort spontan (autoanticorpii sunt substante ce cresc coagulabilitatea sangelui- in aceste situatii exista pericolul ca un tromb format in circulatia materna sa ajunga in circulatia placentara si sa obstrueze vase mici ale placentei cu aparitia unor zone de ischemie si in final a mortii fetale).

Factori alogeni- organismul unor femei poate dezvolta anticorpi directionati impotriva leucocitelor partenerilor iar acest fapt este asociat cu o crestere a riscului de pierdere a sarcinii.

Factori anatomici: exista o serie de modificari anatomice ce pot avea caracter congenital sau pot sa apara in urma unor traumatisme sau interventii chirurgicale si care sunt asociate cu o sarcina cu risc. Cele mai frecvente astfel de anomalii sunt adeziuni si bride uterine, cervix inapt, hipotrofie uterina, uter didelf, uter bicorn, anomalii ale arterei uterine. Afectiunile genitale dobandite sunt uter fibromatos, endometrioza, retroversie uterina.

Factori infectiosi: avortul spontan poate fi determinat de infectii acute (cum ar fi pneumoniile), de virusuri (herpes, rujeola, rubeola), paraziti (toxoplasma gondii), boli infectioase cronice (tuberculoza, sifilis, brucelloza). Desi acesti agenti au fost corelati cu un risc crescut de aparitie a avortului, relatia cauza efect nu a fost demonstrata in 100% din cazuri si nici nu este pe deplin elucidat mecanismul de afectare a produsului de conceptie (in unele situatii).

Consumul de medicamente si droguri- foarte multe medicamente, si in special antibioticele, sunt considerate ca riscante in sarcina (ducand la avort sau importante malformatii congenitale). Stupefiantele si alcoolul consumat in cantitati mari sunt de asemenea factori de risc.

Varsta mamei- riscul de avort creste cu cat femeile sunt foarte tinere sau inaintate in varsta (de exemplu, riscul de pierdere a unei sarcini este de 50% pentru o femeie trecuta de 40 de ani, comparativ cu 10% pentru o femeie aflata la 30 de ani).Se considera ca 20% din totalitatea avorturilor spontane sunt cele cu sac gestational gol (care nu are embrion, cavitate amniotica sau cordon ombilical). Aceasta situatie este numita de catre specialisti 'ou clar' si semnifica deci, sarcina neviabila cu produs de conceptie si anexe inexistente.

Semne de alarma

Pacientele, in special in primele saptamani de sarcina, insa si mai tarziu, trebuie sa fie foate atente la eventualele scurgeri pe care le au, la prezenta durerii si sa anunte imediat medicul in cazul in care:
- Au sangerari neacompaniate de durere.
- Au hemoragii foarte puternice cu cheaguri dese, insotite de crampe abdominale si dureri. Durerile sunt resimtite la nivelul pelvisului, au durata si intensitate variata (de cele mai multe ori au insa caracter colicativ). Ele pot sa insoteasca sau nu sangerarile.
- Au scurgeri nonsagvinolente, in absenta durerilor sau crampelor.
- Observa disparitia brusca a semnelor si modificarilor fizice induse de sarcina (greturi matinale, marirea sanilor).

De retinut!
Diagnosticul diferential al hemoragiilor de trimestru I este foarte important deoarece nu toate sangerarile sunt un indicator de avort spontan. Alte cauze de hemoragie de trimestru I sunt:
- sarcini ectopice,
- sarcina molara,
- sarcina cervicala,
- hemoragii disfunctionale.
In cazul in care hemoragia debuteaza acasa si pacientele observa eliminarea unor cheaguri sau fragmente tisulare, specialistii le recomanda acestora sa incerce sa pastreze respectivele fragmente deoarece medicul curant poate dori sa le analizeze.


Clasificarea avorturilor spontane

Specialistii utilizeaza o serie de termeni cand descriu avortul spontan in functie de particularitatile clinice, evidentele paraclinice si perioada sarcinii in care apar acestea. Astfel, clasificarile includ:

Amenintare de avort: este termenul ce descrie faptul ca un avort este posibil, dar nu este inevitabil: durerile sunt minime, iar sangerarea apare in cantitate redusa. Daca embrionul este viabil, prognosticul este bun, si in cazul in care se intervine la timp, sansele de salvare a sarcinii sunt foarte mari.

Iminenta de avort sau avortul inevitabil- se caracterizeaza prin sangerari intense insotite de dureri si de modificari ale colului uterin al carui orificiu extern se dilata.
Avortul incomplet- apare in momentul in care in uter au ramas fragmente din placenta, membrane sau din produsul de conceptie dupa un avort spontan. In acest caz pacienta poate avea sangerari intemitente, dureri pelvi-abdominale, iar indicatia terapeutica de baza o reprezinta aspiratia si chiuretajul fragmentelor restante, cu evacuarea completa a cavitatii uterine.

Avortul complet- se considera un avort complet situatia in care sunt eliminate spontan placenta si membrana amniotica.

Avortul retinut se caracterizeaza prin moartea fatului si placentei in uter, fara insa ca acestea sa fie eliminate. Daca aceasta situatie apare dupa 28 de saptamani se considera echivalentul mortii intrauterine. Desi semnele sarcinii pot sa dispara foarte rapid, foarte multe femei nu realizeaza situatia deoarece simptomatologia este foarte stearsa sau chiar absenta. Cel mai frecvent, avortul retinut este diagnosticat la un examen ecografic de rutina sau la o investigatie periodica a evolutiei sarcinii (considerata ca fiind normala pana in momentul consultului) cand se constata absenta batailor cardiace fetale si a miscarilor active fetale. Totusi, daca pacientele observa ca modificarile aparute la debutul sarcinii se estompeaza si dispar, nu trebuie sa intre in panica ci doar sa isi consulte medicul- adesea, astfel de situatii apar la sfarsitul trimestrului I si la o sarcina ce se dezvolta normal.
Termenul de 'ou clar' este considerat in acest moment invechit, insa se utilizeaza in continuare pentru a descrie avorturile retinute al caror continut se resoarbe (embrion). Sunt in special sarcini aflate in primele saptamani de dezvoltare si in urma proceselor ce au loc rezulta doar o punga plina cu lichid.

Avorturile recurente- in general specialistii pun diagnosticul de avorturi recurente dupa ce pacientele au suferit 3 avorturi spontane consecutive. Dupa al treilea avort pacienta este investigata complet pentru a se stabili cu precizie cauza de avort habitual. Studiile si experienta clinica a medicilor ii determina insa pe acestia sa nu astepte atat de mult pana cand fac analize complexe pacientei, in special daca aceasta se afla spre sfarsitul perioadei reproductive.

De retinut!
Desi teoretic este posibil ca femeia sa ramana insarcinata in urmatoarele 2 saptamani dupa un avort spontan, majoritatea specialistilor recomanda pacientelor sa astepte minim 2- 3 menstruatii dupa ce acestea au redevenit regulate inainte de a incerca sa conceapa iar.
Explicatia acestei recomandari consta in faptul ca uterul are nevoie de timp pentru a se reface dupa un avort (resimtit ca o experienta traumatica atat la nivel sistemic cat si local) iar endometrul trebuie sa ajunga la un nivel corespunzator (din punct de vedere al parametrilor grosimii, celularitatii, vascozitatii, etc).
In ciuda studiilor si investigatiilor, cauza exacta a avorturilor recurente ramane necunoscuta in peste 50% din situatii. Cuplurile care se confrunta cu aceasta situatie au o sansa de 52- 61% de a avea un bebelus sanatos la urmatoarea sarcina (sansele sunt mult mai reduse comparativ cu populatia generala, insa suficient de mari pentru a incuraja o noua incercare, in speranta ca in final cei doi vor avea un copil sanatos).

Semne si simptome ale avortului spontan

Dificultatea de diagnosticare corecta si exacta a majoritatii avorturilor (in special a celor recurente) consta in etiologia diferita a acestora, de la caz la caz (de exemplu, un avort poate sa aiba etiologie infectioasa, altul poate fi dat de anomalii cromozomiale, si asa mai departe).
Un studiu recent a evidentiat importanta evaluarii corecte a sanselor unei femei de a duce o sarcina normala la bun sfarsit dupa unul sau mai multe avorturi spontane. Specialistii au concluzionat, dupa ce au analizat factorii de risc si au corelat influenta lor asupra starii de sanatate a pacientei, ca o femeie cu varsta sub 25 de ani, care nu are anticorpi anticardiolipina (sau alti anticorpi antifosfolipidici), un ciclu menstrual regulat si o sarcina normala, incheiata cu nasterea unui fat viu sanatos, are sanse de 90% de a avea o urmatoare sarcina normala din toate punctele de vedere. La polul opus se afla pacientele cu varsta peste 30 de ani, cu menstruatii neregulate, cu un numar de peste 4 avorturi in antecedentele medicale, care au un titru crescut de anticorpi antifosfolipidici si nu au nascut feti vii. Acestea au sanse de 60% de a incheia cu succes o urmatoare sarcina.

De retinut!

Anticorpii antifosfolipidic sunt reprezentati de anticardiolipina si antifosfatidilserina. Ei sunt proteine ce induc o serie de modificari sangvine ce au drept rezultat final cresterea adezivitatii plachetare, cu formarea mult mai usoara a trombilor in vasele din placenta.

Mecanismul exact de aparitie a trombilor nu este pe deplin cunoscut, insa la momentul actual se considera ca sunt activate procese complexe de stimulare a trombocitelor cu favorizarea aderarii la endoteliul vascular - activarea endoteliului favorizeaza legarea monocitelor si plachetelor la suprafata sa.
Pacienta are un sange hipervascos, hipercoagulabil si in afara sarcinii poate face multiple episoade de tromboza venoasa. Coagulii pot sa apara in orice vas, iar cel mai frecvent apar:
- tromboza venoasa profunda,
- accident vascular cerebral,
- tromboza de sinus cavernos,
- trombembolism pulmonar,
- infarct miocardic acut,
- purpure,
- livedo reticularis,
- hipertensiune pulmonara,
- necroza avasculara a osului.
Din punct de vedere obstetrical riscul de avort spontan este foarte ridicat in cazul femeilor cu astfel de anticorpi. De obicei avortul spontan apare la peste 10 saptamani de gestatie si este recurent (habitual). Daca fatul nu este avortat exista riscul de aparitie a eclampsiei sau preeclampsiei si nastere prematura (sub 34 de saptamani) cu un fat dezvoltat cvasi-normal din punct de vedere morfologic.
Specialistii considera ca toate femeile cu mai mult de 3 avorturi spontane consecutive, de etiologie neexplicata si aparute anterior de saptamana 10 trebuie investigate pentru descoperirea eventualilor anticorpi.

Important pentru paciente!
In cazul in care ati suferit mai mult de 2 avorturi spontane specialistii va sfatuiesc sa va realizati o serie completa de analize (atat pentru a verifica starea generala de sanatate cat si pentru a investiga amanuntit aparatul reproductiv).
In cazul in care ramaneti insarcinata inainte de a realiza aceste analize cel mai bine ar fi sa discutati cu medicul dumneavoastra pentru a hotara ce trebuie facut, deoarece se considera ca sarcina cu risc ce trebuie monitorizata.

Investigatii paraclinice

Pacientele care au fost incadrate ca avand boala abortiva (avort habitual) trebuie investigate pentru a se determina cu exactitate cauza acestor intreruperi spontane ale sarcinilor. Cele mai frecvente investigatii care se realizeaza in aceste cazuri sunt:

- Analize hematologice (hemoleucograma, determinari hormonale, identificare de anticorpi sau alte probleme imunologice).

- Teste genetice (atat pentru paciente cat si pentru parteneri- trebuie precizat ca in aparitia avortului spontan sunt incriminate cauze embrionare in 50% din situatii, cauze materne si paterne in 15% si cauze mixte in 30% din situatii). Din aceste motive este foarte important ca ambii parteneri sa fie testati. In urma acestor teste 2- 3% din cupluri descopera ca au o boala genetica incompatibila cu conceperea unui copil.

- Culturi bacteriologice din secretiile genitale (pentru a se descoperi eventuale infectii).

- Biopsii endometriale (constau in recoltarea unui fragment tisular din endometru pentru a se determina daca invelisul intern al uterului este destul de primitor pentru a permite nidarea si dezvolatrea produsului de conceptie). Se determina grosimea stratului de mucus, pH-ul local precum si alti parametri care descriu cat de primitor este uterul pacientei.

- Histerosalpingografia este o investigatie ce poate determina daca exista blocaje, obstructii sau alte probleme ce interfera cu functionalitatea normala a tubelor uterine si uterului. HSG este o procedura imagistica (radiologica) in care se injecteaza substanta de constrast in canalul cervical si apoi se vizualizeaza imaginile. In mod normal atat cavitatea uterina cat si tubele uterine se opacifiaza. Deoarece metoda utilizeaza radiatii ionizante trebuie facuta doar in etapa preovulatorie a ciclului menstrual si niciodata in sarcina (sarcina este contraindicatie absoluta a acestei proceduri). Pacientele trebuie sa fie constiente si de riscurile pe care aceasta procedura le are si care li se vor prezenta atent si pe larg de catre medic. Cele mai frecvente probleme sunt: reactii alergice la substanta de contrast, infectii si intravazari de substanta de contrast.

- Histeroscopia reprezinta examinarea endoscopica a cavitatii uterine utilizand un instrument asemanator unui telescop, numit histeroscop. Acesta este conectat la o unitate externa video unde sunt transmise imaginile. In timpul examinarii in cavitatea uterina se introduce dioxid de carbon sau solutii saline pentru a o expansiona si a facilita investigatia. Procedura este foarte utila in diagnosticarea patologiei intrauterine iar cele mai fecvente indicatii ale acesteia includ: fibroza uterina, malformatii uterine, polipi endometriali. Se realizeaza mai ales daca HSG are aspect normal.

- Laparoscopia- este examinarea organelor pelvine printr-o procedura invaziva.

- Ecografia este foarte utila (si in momentul actual se realizeaza de rutina) pentru investigarea problemelor ce apar la nivelul uterului, anexelor (se pot vizualiza astfel polipi, bride, fibroame).

Tratament

Tratamentul variaza foarte mult de la pacienta la pacienta si in functie de tipul de avort cu care se confrunta, in functie de varsta si de eventualii factori de risc pe care ii are.
Optiunile terapeutice sunt analizate alaturi de medicul personal, acesta fiind singurul care cunoaste antecedentele obstetricale si ginecologice ale pacientei si care astfel poate vedea cazul in ansamblul sau.
In general tratamentul poate fi:

- Chirurgical pentru a corecta eventualele anomalii uterine, pentru a indeparta fibroamele sau polipii. Aceste interventii cresc foarte mult sansa de reusita a urmatoarei sarcinii (cu pana la 70- 85%).

- Cerclajul cervical (sau tracheoplastia) este de fapt suturarea (inchiderea chirurgicala) a cervixului. Se practica pentru tratarea incompetentelor cervicale, situatii patologice in care cervixul se dilata progresiv si apare risc de avort. Este indicat in special in cazul pacientelor cu antecedente de avort spontan (unic sau multiplu), aparut in special in trimestrul 2 de sarcina. Cervixul se sutureaza inca din saptamanile 12- 14 si sutura se indeparteaza spre termen, dupa ce riscul de avort este eliminat iar fatul este viabil si capabil sa supravietuiasca chiar daca se naste prematur.

- Antibioticoterapie -se efectueaza conform antibiogramei in cazul in care exista infectii bacteriene.

- Rezolvarea medicala si controlul bolilor cronice.
- Terapie hormonala (bazata pe preparate progesteronice care pot crea un mediu favorabil dezvoltarii produsului de conceptie).

- Tratamentul afectiunilor autoimune- administrarea de doze mici de prednison combinat cu aspirina sau heparina cresc sansele de succes al unei sarcini cu pana la 55- 85%.

- Tratamentul factorilor alogenici.
- Tratamentul de specialitate al amenintarii de avort include repaus la pat, administrarea de substante analgezice (daca pacienta are dureri), spasmolitice. Se recomanda, de asemenea, administrarea de preparate progestative care favorizeaza mentinerea sarcinii.

Sarcina ectopica

Sarcina ectopica reprezinta o sarcina complicata ce apare la 1-2% din totalul sarcinilor diagnosticate. Termenul "ectopic" sugereaza faptul ca oul fertilizat se implanteaza in afara cavitatii uterine (cum ar fi fost normal). Cel mai frecvent acesta nideaza in tubele uterine (in peste 90% din cazuri). Embrionul implantat ectopic nu se poate dezvolta normal si complet, iar o sarcina de acest tip nu poate fi dusa la termen (doar in situatii extrem de rar intalnite sarcina evolueaza). Dimensiunile maxime pe care le poate atinge un embrion localizat in tube sunt aproximativ ale unei nuci, apoi cresterea sa va determina ruperea tubei, care declanseaza o urgenta medico-chirurgicala de o mare gravitate (sarcina ectopica rupta). Daca nu se intervine imediat, pacienta poate muri. Sarcinile ectopice nu sunt insa localizate exclusiv in trompe, ci si ovarian, abdominal, cervical.

Sarcinile ectopice sunt clasificate ca fiind complicate sau necomplicate:
- Sarcina extrauterina necomplicata (subacuta) este cea in care tuba este inca intacta, iar embrionul nu este foarte dezvoltat. Din punct de vedere clinic se caracterizeaza prin dureri de intensitate variabila, de obicei localizate in cadranul abdominal drept sau stang in functie de localizarea exacta a sarcinii. Are iradieri, de cele mai multe ori in umarul drept, metroragii (de obicei sangele este negricios, in cantitate variata), lipotimii. Din punct de vedere obiectiv, la inspectia pacientelor se observa existenta semnelor de sarcina, insa intotdeuna exista o diferenta intre marimea uterului si varsta gestationala. Daca sarcina este diagnosticata la timp, se pot evita foarte multe complicatii prin monitorizarea starii generale a pacientelor si se poate stabili din timp cea mai buna atitudine terapeutica.

- Sarcina extrauterina complicata (sau acuta) este cea in care au aparut deja complicatiile. Acestea sunt in functie de localizarea exacta a sarcinii si sunt reprezentate in majoritatea cazurilor de: torsiuni de ovar, tuba rupta, hemoragii interne, peritonite. Evolutia pacientelor este spre soc hemodinamic daca tuba se rupe (aceasta are tahicardie, hipotensiune arteriala, tegumente transpirate si reci, palide). In momentul ruperii, pacienta simte o durere intensa, apoi apar lipotimii. Tratamentul trebuie instalat foarte rapid, altfel pacienta poate deceda. De cel mai multe ori tuba nu poate fi salvata si trebuie sa se faca salpingectomie totala.
Specialistii au observat ca in ultimii ani a crescut procentul sarcinilor ectopice, in special in randul femeilor fumatoare. Acest lucru pare a fi datorat efectului exercitat de nicotina asupra estrogenilor (in sensul scaderii sintezei si secretiei lor). Nivelurile scazute de estrogeni afecteaza capacitatea tubelor de a se contracta si de a directiona ovulul si, in final, embrionul, spre cavitatea uterina, unde sa se poata implanta normal.
Factorii de risc enumerati de majoritatea specialistilor sunt:
- Fumatul (femeile care fumeaza mai mult de un pachet de tigari pe zi au un risc de 5 ori mai mare de a avea o sarcina extrauterina comparativ cu femeile nefumatoare).
- Antecedente personale patologice de boala inflamatorie pelvina, boli cu transmitere sexuala (in special gonoree si Chlamydia), endometrioza, inflamatii de tipul salpingitelor (afectiuni ale tubelor uterine).
- Sarcina ectopica in istoricul medical (in 20% de cazuri exista deci posibilitatea ca urmatoarea sarcina sa fie normala).
- Tratament pentru infertilitate.
- Interventii chirurgicale abdominale (chiar si apendicectomii) sau pelviene.
- Administrarea de anticonceptionale orale (in special a celor cu progestative).
- Utilizare in momentul fecundarii a unui dispozitiv contraceptiv intrauterin.
- Modificari ale aparatului genital.
- Anomalii ale spermatozoizilor fecundanti.
- Parteneri sexuali multipli.
Totusi, in 20- 50% din cazuri nu au fost depistati factori de risc.

Investigatii paraclinice
Sarcina extrauterina trebuie luata in considerare la orice femeie insarcinata (cu test de sarcina pozitiv) care are dureri pelvi-abdominale si hemoragii vaginale.

Investigatiile paraclinice includ:
- Examen ginecologic: se constata dimensiunile reduse ale uterului, neconcordante cu varsta sarcinii.
- Hemoleucograma (poate surprinde o eventuala anemie).
- Dozari hormonale (in majoritatea lor, acestea sustin diagnosticul de sarcina).
- Ecografie - nu se poate vizualiza embrionul in uter; se poate evidentia sacul gestational si embrionul, prin obiectivarea batailor active fetale, in orice alta parte. In prezent se recomanda ecografia transvaginala (este mult mai exacta).
- Dupa ce diagnosticul a fost confirmat se poate decide care este cea mai buna varianta de tratament.

Tratamentul
Tratamentul poate fi chirurgical (extractia sarcini sau a tubei uterine - partiala sau totala) sau medicamentos (administrarea de substante care sa stopeze dezvoltarea tesutului fetal si anexelor si care sa permita resorbtia acestora in timp). Tratamentul indicat consta in administrarea de metotrexat. Acesta este insa indicat doar sarcinilor mici (de maxim 2,5 cm), la care nu se deceleaza activitatea cardiaca fetala si doar pacientelor care nu au fenomene de insuficienta renala sau hepatica. Daca insa dimensiunile sarcinii depasesc 3,5 cm, exista semne de sangerare tubara (sau chiar rupere a tubei) si pacienta este instabila hemodinamic, tratamentul medicamentos este depasit si este indicata exclusiv interventia chirugicala.Tratamentul trebuie urmat de efectuarea unor teste si investigatii amanuntite care sa demonstreze eficienta lui- si anume faptul ca sarcina s-a oprit in evolutie si involueaza (in cazul tratamentului medicamentos) sau ca a fost indepartat intregul tesut ectopic (in cazul tratamentului chirurgical).Cel mai adesea se determina nivelul beta HCG (si se apreciaza evolutia lui in dinamica, urmarindu-se cresteri si scaderi de la o zi la alta).
Un semn foarte bun de raspuns corespunzator la tratament il constituie scaderea, la 5-7 zile dupa initerea tratamentului, a nivelului HCG cu minim 20%. In functie de curba evolutiei HCG se poate aprecia daca a ramas tesut embriofetal si daca acesta continua sau nu sa creasca, determinand alte complicatii.


Sarcina molara

Sarcina molara sau mola hidatiforma este o varietate a bolii trofoblastice gestationale, o afectiune rara (apare la 1 din 2000 de sarcini).Cauzele acesteia sunt numeroase, in principal genetice si rezultatul este aparitia unei sarcini neviabile, in care fie nu exista embrion, fie acesta are importante malformatii. Mola poate fi totala sau partiala.

Mola totala apare cand nucleul ovulului fecundat a fost inactiv. Ca urmare spermatozoidul fecundant se va multiplica singur in lipsa materialului genetic pe care ar fi trebuit sa il aduca ovulul. In acest caz nu exista embrion, placenta, cavitate sau lichid amniotic. Uterul este plin cu vezicule de diverse dimensiuni (asemanatoare boabelor de strugure) ce contin lichid. Acestea se pot mari rapid in dimensiuni ceea ce da impresia de crestere normala sau cvasinormala a uterului in cadrul evolutiei sarcinii. Datorita faptului ca placenta nu se dezvolta, apare, in mod tipic, hemoragia vaginala. In cazul molei complete sarcina se pierde pana in luna 4 de gestatie.

Mola partiala apare in anumite conditii, cand 2 spermatozoizi fecundeaza acelasi ovul. In acest caz pot sa se dezvolte placenta, membrane amniotice si chiar si un embrion (insa de cele mai multe ori acesta are importante defecte genetice).

Cele mai frecvente simptome ale sarcinii molare sunt:
- Greata si varsaturi intense.
- Hemoragii vaginale, de obicei aparute in semestrul I de sarcina.
- Uter ce creste foarte repede in dimensiuni.
- Cresterea nivelurilor HCG.
- Absenta batailor cardiace fetale, absenta miscarilor active fetale.
- Ovare marite (dimensiunile lor sunt determinate ecografic).
- Sarcina molara se incheie de cele mai multe ori prin avort spontan. Cea mai utila investigatie pentru diagnosticarea acestei afectiuni o reprezinta ecografia (se observa aspectul clasic de "fulgi de zapada").

In cazul in care sarcina molara nu se incheie spontan, tratamentul de electie este reprezentat de chiuretaj si aspiratie. Dupa extragerea molei se recomanda tinerea pacientei sub supraveghere - se monitorizeaza nivelul HCG la 7 zile de la evacuare si se verifica periodic (timp de 1 an) daca exista tesut molar restant. Aceasta este o complicatie ce apare la 10% din paciente. Existenta tesutului molar este certificata prin biopsii si prin dozarea nivelului HCG. Daca acesta nu scade pana la 3 luni de la aspiratie, se recomanda administrarea chimioterapicelor. Boala trofoblastica gestationala poate sa duca (in 2- 3 % din cazuri) la aparitia coriocarcinomului.

Coriocarcinomul este o tumora cu capacitate foarte mare de invazie si metastazare. Peste jumatate din coriocarcinoame sunt precedate de existenta molei. Ele pot sa invadeze cel mai frecevnt: uterul in profunzime (determinand chiar perforatie uterina), organele pelvine, peritoneul. Metastazele cele mai frecvente sunt cele in palmani, creier, oase, ficat.

Coriocarcinomul este unul din cele mai agresive cancere genitale si de aceea toate pacientele care au fost diagnosticate cu mola trebuie foarte atent monitorizate. Specialistii considera ca un risc mai mare de aparitie a acestui tip de cancer il au pacientele cu varsta inaintata si cele aflate la prima sarcina (nulipare) si care nu au avut o sarcina molara in antecedente. Pacientele sunt sfatuite ca dupa sarcina molara sa evite sa conceapa un copil pentru o perioada de timp indicata de medic pentru a se elimina riscul de aparitie a coriocarcinoamelor. Explicatia medicala a acestei recomandari consta in faptul ca daca apare o noua sarcina creste nivelul HCG, ceea ce face foarte dificila (daca nu chiar imposibila) diferentierea cresterii HCG pe baza unui coriocarcinom. Coriocarcinomul se caracterizeaza prin niveluri crescute ale hormonilor, asemanatoare sarcinii, acesta fiind unul din semnalele de alarma, precum si un criteriu paraclinic cu foarte mare valoare diagnostica.

Femeile care au avut in antecedente o sarcina molara au o sansa de 1,3- 2,9% de a dezvolta o noua mola.


Moartea in utero

Moartea in utero (moartea fatului inaintea nasterii) este o complicatie ce apare la aproximativ 1% din sarcini. Diagnosticul se pune prin investigatii paraclince si este suspicionat cand mama comunica medicului ca nu mai simte miscarile fatului sau daca medicul nu percepe bataile cordului fetal sau miscarile active ale fatului in timpul unui control de rutina. In Statele Unite, de exemplu, specialistii estimeaza ca in fiecare zi se nasc morti 68 de feti, ceea ce inseamna ca 1 din 115 nou-nascuti este mort.

Moarte in utero reprezinta o experienta devastatoare, ale carei cauze nu sunt inca deplin cunoscute. In unele cazuri, pentru a se identifica cu exactitate cauza este necesara efectuarea autopsiei cadavrului. Parintii trebuie sa inteleaga: pe cat de barbara si poate inutila li se pare, aceasta trebuie facuta. Informatiile obtinute pot fi utile pentru o noua sarcina (daca au fost cauze ce se transmit genetic, in special).

Daca insa cauza ramane necunoscuta si dupa efectuarea autopsiei, se pot suspecta:
- Infectii bacteriene intrauterine, malformatii congenitale, aberatii cromozomiale (in peste 25% din cazuri).
- Eclampsie, preeclampsie.
- Boli metabolice materne: diabet zaharat gestational.
- Abruptio placentae.
- Incidente legate de pozitia placentei si a cordonului ombilical.
- Abuz matern de alcool, nicotina, droguri.
- Consum de medicamente contraindicate in sarcina.
- Boli ale sistemului Rh (incompatibilitati mama - fat).

De retinut !
Majoritatea specialistilor considera ca de cele mai multe ori cauza mortii o reprezinta probleme cu cordonul ombilical sau cu placenta, insa in realitate acestea reprezinta un procent relativ redus din cauze.


Moartea intrapartum

Moartea intrapartum apare in timpul nasterii, de cele mai mule ori datorita privarii fatului de oxigen.
Moartea intrapartum este mult mai rara, dar exista.

Studiile au identificat si o serie de factori de risc pentru aparitia mortii intrapartum, printre care:
- Preeclampsia (hipertensiune maligna indusa de sarcina).
- Restrictii de dezvoltare intrauterina.
- Sarcina prelungita (ce depaseste cu mai mult de 2 saptamani termenul).
- Moartea altui fat in antecedente.
- Experienta insuficienta a moasei sau medicului care au asistat nasterea.

Recuperarea pacientei, din punct de vedere emotional, este un proces foarte complicat, anevoios dar si extrem de complex deoarece implica atat familia cat si prietenii, medicii si asistentele ce au asistat nasterea. Se recomanda si apelarea la ajutorul unui psihoterapeut sau cel putin a unui asistent social care a mai consiliat astfel de femei pentru a trece de soc si de durere.

Declansarea nasterii: naturala sau indusa?
Dupa ce diagnosticul de moarte fetala a fost stabilit, pacienta trebuie sa se decida daca asteapta declansarea naturala a nasterii (nasterea unui fat mort se declanseaza la maxim 2 saptamani in aproximativ 80- 90% din cazuri) sau daca prefera ca aceasta sa fie indusa prin administrarea diverselor medicamente cat mai curand posibil. Exista o serie de riscuri si complicatii ce pot sa apara daca pacienta tine un fat mort in utero mai mult de 4 saptamani (cel mai adesea apar tulburari de coagulare cu instalarea chiar a coagularii intravasculare diseminate, care este o urgenta medicala) si din acest motiv specialistii sfatuiesc pacientele sa accepte inducerea travaliului (daca acesta nu apare in mod natural in perioada de timp considerata ca fiind sigura). Majoritatea pacientelor accepta inducerea travaliului. Exista mai multe modalitati de realizare a acesteia : fie dilatatia mecanica a colului, fie administrarea de suplimente vaginale de prostaglandine sau administrarea de oxitocina.
Specialistii recomanda pacientelor sa ceara (in cazul in care nu vor primi inca de la inceput) si administrarea unui analgezic. Astfel durerea fizica este mult mai redusa si nu agraveaza stressul emotional intens prin care pacienta este nevoita sa treaca. Chiar si sub efectul analgezicelor disconfortul exista, dar este mai atenuat.
Desi unele paciente o cer, anestezia generala nu este indicata (din cauza stressului anestezic la care este supus organismul). In plus, daca pacienta isi pastreaza cunostinta in timpul extractiei, la sfarsitul procedurii isi poate vedea copilul. Chiar daca o parte a familiei priveste cu scepticism acest fapt, pacientei ii poate alina putin din suferinta. Exista si paciente care dorec sa nasca prin cezariana, insa specialistii nu incurajeaza aceasta practica deoarece riscurile sunt considerabil mai crescute.

Pregatirea nasterii
Exceptand nasterea propriu-zisa a fatului, pacienta trebuia sa se gandeasca si daca vrea sa petreaca putin timp cu acesta. Chiar daca ideea poate parea disconfortanta, majoritatea cuplurilor care au stat alaturi de corpul bebelusului au gasit putina alinare. Unii medici chiar incurajeaza pacientele sa stea alaturi de copil pentru ca mama sa vada exact cum arata copilul - astfel, ideile ei despre aspectul copilului sau nascut mort nu vor fi mult mai distorsionate si mai infricosatoare decat realitatea.


Moartea neonatala

Specialistii definesc moartea neonatala ca decesul nou- nascutului viu de la expulzie si pana la ziua 28 post partum.
Mortalitatea neonatala inregistreaza o scadere, insa se mentine in continuare la valori inacceptabil de mari.

Cele mai frecvente cauze de mortalitate neonatala sunt considerate:
-
anomalii congenitale,
- greutate mica la nastere,
- prematuritate,
- sindromul de moarte subita infantila,
- sindromul de detresa respiratorie a nou nascutului,
- complicatii ale sarcinii (sarcini cu risc crescut sunt cele din mame cu diabet zaharat necontrolat sau indus de sarcina, cu abuz de droguri si alcool, hipertensiune arteriala),
- infectii perinatale,
- hipoxie intra si peripartum.

Daca pacienta afla din timp ca bebelusul are anomalii grave si ca cel mai probabil va muri la scurt timp dupa nastere, specialistii ii recomanda sa se gandeasca din timp la o serie de aspecte, chiar daca acestea sunt neplacute, trebuie rezolvate si adesea mama este singura care are dreptul legal de a lua decizii cu privire la copil. Cateva din aceste aspecte sunt: donarea organelor altor copii, administrarea de analgezice puternice daca nou nascutul se confrunta cu dureri mari, deconectarea de la aparatele ce il tin artificial in viata (daca medicii considera ca acel copil nu mai se poate recupera).
Pacientele nu trebuie sa fie pregatite doar pentru astfel de situatii, ci si pentru a putea face fata stressului emotional la care vor fi supuse cand vor da nastere copilului (pe care stiu ca il vor pierde, mai devreme sau mai tarziu). Gandul ca in putin timp acel copil nu va mai fi, ca nu are un viitor, poate fi peste puterile unei mame. De aceea pacienta trebuie sa se gandeasca cum vrea sa petreaca putinul timp pe care il au alaturi de copil, daca vrea sa il tina in brate in momentul mortii sau daca vrea sa stea langa corpul bebelusului dupa deces.
Sunt adevarate drame, sunt fapte la care nu avem taria sa ne gandim, pe care nu dorim sa le anticipam, da care se intampla, indiferent.

Decizii importante
Pierderea unui bebelus este o experienta de cosmar, insa in timp ce parintii incearca sa se impace cu aceasta situatie tragica, exista o serie de decizii pe care trebuie sa le ia (unele avand importanta medicolegala): daca doresc efectuarea unei autopsii bebelusului (sau daca sunt de acord cu aceasta), daca vor sa aiba amintiri legate de prezenta fizica a copilului, sau care este tipul de inmormantare pe care il vor.

Autopsierea
Majoritatea cuplurilor nu sunt de acord cu autopsierea cadavrului nou nascutului. Specialistii insista insa asupra importantei acestui act, in special daca respectivul cuplu nu mai are copii si daca moartea bebelusului nu are cauze bine stabilite. Examinarea medico-legala a corpului neinsufletit include:
- Examen fizic general amanuntit;
- Examinarea interna post mortem (autopsia propriu zisa);
- Fotografierea semnelor particulare ale copilului si trasaturilor patologice;
- Realizarea de radiografii;
- Analiza genetica;
Daca moartea nu are cauza evidenta si cuplul doreste alti copii, acestia pot solicita efectuare autopsiei pentu a se stabili exact motivul decesului, precum si daca exista riscuri pentru sarcinile urmatoare. Rezultatele investigatiilor sunt disponibile de obicei in cateva saptamani, insa, in functie de complexitatea cazului si patogeniei poate dura si cateva luni pana se afla cauza exacta a mortii.
Unele cupluri refuza autopsierea nou nascutului, in ciuda faptului ca inteleg necesitatea acestei proceduri, deoarece le este teama ca in timpul examinarii, corpul bebelusului va fi tratat fara respect. Trebuie precizat insa ca medicii legisti trateaza cadavrele cu profesionalism, demnitate si respecta codul de etica medicala.

Inmormantarea
Daca fatul s-a nascut dupa saptamana 28 de gestatie, parintii trebuie sa il inmormanteze. Aspectele de acest gen sunt discutate insa cu medicul, care poate sfatui cuplul in legatura cu aranjamentele ce trebuie facute. Desi exista o serie de persoane bine intentionate care vor dori sa ajute si chiar sa ia o mare parte din decizii si sa se ocupe de inmormantarea nou nascutului, psihoterapeutii nu sfatuiesc parintii, in special mamele, sa accepte un ajutor atat de important. Este necesar ca parintii sa se ocupe ei insisi de o parte din pregatiri
- astfel vor simti ca isi iau ramas bun de la copil.
Amintirea copilului
Pe masura ce mamele accepta disparitia nou nascutului, inteleg si faptul ca niciodata nu vor avea amintiri cu acel copil, ca toate visele si sperantele lor pentru acel copil au disparut si ca nimic din tot ce au planificat nu se va mai indeplini. Din acest motiv psihologii recomanda pacientelor sa incerce sa creeze amintiri cu acel copil - sa existe ceva fizic, palpabil care sa le aminteasca de el.

Printre sugestiile specialistilor se numara:
- Gasirea unui nume pentru copil;
- Impartasirea vestii pierderii copilului (ca parte din acceptarea existentei lui in viata cuplului);
- Fotografierea copilului (si pastrarea negativelor, daca developarea pozelor este prea dureroasa);
- Realizarea unei cutiute cu amintiri in care se pot pune diverse obiecte adunate de-a lungul sarcinii (fotografii cu mama insarcinata, scrisori de felicitare primite de la prieteni, lucuri care au fost cumparate pentru bebelus);
- Realizarea unui jurnal de sarcina in care pacienta sa scrie retrospectiv si sa descrie cum s-a simtit cand a aflat ca va avea un copil, ce a simtit cand i-a auzit prima oara inima batand, sau cand a simtit prima miscare a fatului;
- Programarea unor vizite la medicul obstetrician care s-a ocupat de caz pentru ca pacientei sa ii fie explicate clar cauzele mortii. Se recomanda ca aceste vizite sa se faca dupa ce starea emotionala a pacientei s-a stabilizat pentru ca aceasta sa poata intelege ce i se explica si eventual sfaturile care i se vor da pentru urmatoarele sarcini.
Copindul cu durerea
Prin copind specialistii inteleg totalitatea tehnicilor si masurilor active luate de pacienta pentru a face fata unor probleme si a le depasi.
Durerea resimtita dupa pierderea unui copil este imensa. Nu poate fi cuantificata exact, doar aproximata, nu poate fi inteleasa, doar compatimita. Parintii sunt adesea vlaguiti fizic si emotional, sunt lipsiti de orice dorinta de a incerca, sunt tematori ca aceasta drama se poate repeta. Acceptarea pierderii si incercarea de depasire a momentului este unul din cele mai grele lucurri (daca nu, poate cel mai greu) pe care un parinte trebuie sa il faca.
Durerea psihica are si o influenta asupra sanatatii somatice, a corpului. Pacientele au cefalee recurenta, scadere a apetitului, astenie, apatie, insomnii, tulburari de concentrare, modificari de comportament.

Adesea, in primele saptamani dupa decesul copilului, pacientele pot trece prin diverse stari, totul pe un fond depresiv general. Cel mai frecvent apare:
- Mania impotriva partenerului. Pacientele devin manioase daca partenerul pare ca nu sufera la fel de mult. Aceasta este adesea doar o idee gresita si senzatia ca cel de langa este impasibil este eronata - durerea exista, insa fiecare are propriul mod de a suferi (unii isi exteriorizeaza mai bine sentimentele, in timp ce altii sufera in tacere). Acesta nu este un motiv de a-i acuza insa ca nu sunt marcati de situatie sau ca nu le pasa. Uneori, unul din parteneri se simte chiar obligat sa isi pastreze cumpatul pentru a-l ajuta pe celalalt sa depaseasca situatia.
- Frustrarea - apare in special daca cei din jur (familie, prieteni) inisista si chiar fac presiuni asupra pacientei sa isi revina si sa iasa din starea de depresie in care pare sa se afunde.
- Nevoia de a lua legatura cu alte persoane care au trecut prin astfel de experiente. Discutiile cu femeile ce inteleg pot fi de un real folos deoarece in aceste grupuri femeile sunt cu adevarat intelese.
- Sentimentul ca niciodata nu vor mai fi clipe fericite. Pe masura ce timpul va trece, insa, vor aparea alte ocazii ce vor aduce un strop de fericire. Pacientele nu trebuie sa "treaca peste", sa uite sau sa incerce sa isi inchipuie ca sarcina nici nu a exista. Bebelusul a existat, durerea dupa pierderea lui a fost la fel de reala, insa femeia trebuia sa gaseasca alte lucruri ce ii aduc un zambet, cat de firav la inceput, pe buze. O parte din inima ei va fi mereu ranita si va suferi din cand in cand la amintirea copilului pierdut.
- Dorinta de a ramane insarcinata imediat sau teama ca va exista o sarcina normala si un copil normal. Majoritatea specialistilor nu recomanda insa femeilor sa incerce sa ramana insarcinate decat dupa 6- 12 luni, insa aceasta perioada depinde foarte mult de particularitatile de caracter ale fiecarei femei.
Chiar daca, adesea, este mult mai usor pentru mama sa sufere singura, specialistii insista ca daca familia are si alti copii, acestia sa fie incurajati sa vorbeasca despre pierderea fratiorului sau surioarei lor, fie prin desene, scrisori sau flori. Si copii sunt afectati si ei nu trebuie exclusi.


Sarcinile urmatoare

Urmatoarea sarcina nu este niciodata usoara, indiferent daca apare imediat dupa pierderea unui copil sau daca este amanata conform recomandarilor.
Bucuria indusa de veste poate fi umbrita de teama ca povestea se va repeta, de amintirile si durerea resimtita la pierderea primului copil si chiar de senzatia de tradare a acestuia (tradare prin continuarea sarcinii). De aceea este important ca pacienta sa aiba un obstetrician experimentat, rabdator si care sa inteleaga grijile permanente ale acesteia.

In timpul primelor vizite la medic pacienta trebuie sa discute clar si fara ocolisuri daca exista anumite atentionari speciale pentru noua sarcina, daca exista teste ce trebuie facute, analize complexe si orice alte masuri trebuie luate pentru ca sarcina sa se termine cu un copil sanatos.

Pacienta trebuie sa se gandeasca si daca doreste sa nasca in acelasi spital ca si ultima data.


Date statistice

15-20% din sarcinile confirmate printr-un test de sarcina se termina cu un avort spontan. Majoritatea avorturilor spontane apar in primul trimestru.

Avorturile spontane sunt determinate in 60% din situatii de cauze ovulare (anomalii cromozomiale), in 15% din situatii de cauze materne/ paterne (boli, tulburari hormonale, anomalii ale sistemului imun, varsta inaintata (peste 35 de ani)) si 35% de cauze mixte.
1-2% sunt sarcini ectopice.

Sansa de a suferi o sarcina molara este de 1 la 2000 sarcini.

Sarcinile cu feti nascuti morti apar la 1% din totalitatea sarcinilor diagnosticate.